Recent a apărut volumul „Păltinoasa, satul de la răscruce” (1857 – 2007, 150 de ani de la sfințirea bisericii Sf. Nicolae – ediția a II-a) sub semnătura lui Alex. Rotaru.
Autorul aduce în fața cititorului, prin paginile acestei cărți, „numai date ce pot fi lesne verificate și reprezintă un act de identitate pentru locuitorii acestui sat care și-a pierdut arhiva în condiții misterioase”.
Biserica, spune Alexandru Rotaru, „este singura formă de manifestare spirituală a libertății în perioada totalitară, informațiile despre biserică sunt redate până la momentul actual. Celelalte informații despre sat sunt consemnate în carte până la instalarea regimului comunist în România”.
Carte scrisă cu „mintea și cu inima”
În prefața cărții, ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, apreciază că „autorul monografiei, domnul Alex. Rotaru, a cercetat cu mintea și cu inima viața satului Păltinoasa, de-a lungul istoriei lui; a citit în sufletele oamenilor din Păltinoasa, atât de credincioși și de muncitori; a evidențiat hărnicia oamenilor credincioși, pelerini, la sfintele noastre mănăstiri, a pătruns în «flacăra lucrurilor», în taina sufletului oamenilor, arătând frumusețea lor sufletească dobândită prin jertfelnicie, strădanie, nevoințe duhovnicești”.
Alexandru Rotaru și-a structurat cartea în mai multe capitole, printre care „Porțile de intrare în Păltinoasa”, „Mic istoric al satului Păltinoasa”, dar și „Primarii comunei Păltinoasa”, „Școala”, „Cultura”, „Viața Spirituală”, folosind și foarte multă ilustrație, fotografii vechi, hărți, documente, schițe, tabele nominale cu locuitorii din Păltinoasa, la o anumită dată istorică (documente păstrate în Arhivele Statului).
Muncă și credință
Cu multă migală, pricepere, cu dragoste pentru satul Păltinoasa, Alexandru Rotaru a înfățișat în monografia „Păltinoasa, satul de la răscruce” adevăruri despre dascălii școlii, dar și despre cântăreții de la biserică, despre preoți, primari, tineri ai satului școliți în localitate sau la universități de pretutindeni, despre alții care au ales viața la mănăstire, toți având la bază două virtuți, după cum aprecia și ÎPS Pimen, în prefața cărții, „munca și credința”.
Crucea, ca simbol al biruinței, apare în multe dintre fotografiile publicate în carte, dar despre ilustrația de pe coperta volumului, autorul a adăugat câteva versuri: „Cruce sfântă părăsită / Lângă margine de drum / Coperișul tău se strică / Cu creștinii de acum”.
