Alergăm toată viața după fericire

Și coborând împreună cu ei, a stat în loc șes, El și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Și El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți voi cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. Fericiți voi care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei, și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot așa făceau proorocilor părinții lor. Luca 6, 17-23
***
Este greu de definit ce înseamnă fericirea pentru noi cei de astăzi. Ne gândim că este fericit cel care s-a împlinit profesional, cel care are o căsnicie reușită sau cel cu un anumit nivel de trai. Însă Domnul Iisus Hristos ne vorbește despre altceva, un alt fel de fericire; este vorba de acea fericire care depășește granițele acestei lumi. Ucenicii și mulțimile care Îl urmau pe Mântuitorul gândeau, asemenea multor oameni din zilele noastre, că fericirea stă doar în lucrurile materiale. Un creștin găsește puternice motive de fericire atunci când postește, când se roagă, când își plânge păcatele sau când are bucuria binecuvântării lui Dumnezeu. Mulți aleargă o viață întreagă după o fericire la care nu vor ajunge niciodată. Dorința lor de fericire s-a transformat într-o continuă neîmplinire și nemulțumire. Ajung la contraperformanța de a pleca din această lume cu neîmplinirea doritei fericiri. Sfântul Chiril al Ierusalimului așa ne învață: „În Dumnezeu ne găsim scăparea și fericirea.”
(Ziarul Lumina)