Alegerile s-au terminat, trăiască alegerile

În sfârșit, s-a încheiat și turul II al alegerilor locale, dacă nu luăm în considerare cazurile Ștefănești, unde turul I a fost ieri repetat și Voinești – județul Iași, unde unul dintre candidați a decedat în ziua votului, iar prevederile legii electorale sunt încă greu de pus în practică.
Una peste alta, a mai trecut o etapă din viața post-decembristă a României, o etapă care ne găsește poate mai imaturi decât credeam sau speram și care, din anumite puncte de vedere nu ne definește ca un stat membru al Uniunii Europene.
Chiar dacă criteriile politice sunt declarate a fi respectate de către România, va mai curge multă apă pe Dâmbovița, până când conștiința electoratului și dorința de a vota în consecință cu un ideal sau crez politic, vor deveni elementele decisive ale unei bătălii politice, indiferent de nivelul la care se desfășoară.
Rezultatele scrutinului nu sunt spectaculoase, și cu toate că la ora la care scriu acest comentariu încă nu se știe scorul de la București – capul de afiș al turului II, cred că Sorin Oprescu va fi noul primar general, cu un scor de cel puțin 56%.
Dacă va fi așa, iar dumneavoastră aveți avantajul de a cunoaște rezultatul final, cu siguranță acesta va fi semnalul începerii campaniei electorale pentru președinția României.
Bătălia pentru București a născut întotdeauna tensiuni mari și a constituit de multe ori platforma pentru un nivel ierarhic superior.
La nivelul județelor, de luni, 16 iunie, încep frământările pentru decuparea definitivă a colegiilor uninominale și în scurt timp va fi declanșată neoficial campania pentru parlament, pentru posturile de deputați sau senatori, care vor fi scoase la bătaie fie în toamna acestui an, fie în primăvara viitoare.
Vor urma zile și nopți de politică tipic românească, vom mai pierde (ca de atâtea ori până acum) timp prețios pentru ceea ce înseamnă construirea unei noi Românii, dar ce contează?
Am așteptat americanii 50 de ani, nu mai putem răbda încă un număr de ani? Ba da, pentru că românii s-au învățat în decursul istoriei să aștepte.
Am văzut acum câteva zile mentalitatea noastră în meciurile contra Franței și Italiei, unde, în afara rezultatelor de egalitate onorante, nu am reușit să ne jucăm soarta din prima, fiind nevoiți să așteptăm cu sufletul la gură până la ultimul fluier al arbitrului și eventual să sperăm într-un joc al rezultatelor favorabil nouă.
Întrebarea este până când mai suntem dispuși să așteptăm, cât timp trebuie să mai treacă, luând-o de la început și eventual distrugând și desconsiderând ceea ce au făcut ceilalți înainte?
Din nefericire, rămânem în același scenariu, fugim mereu în jurul cozii și ne furăm căciula cu o iscusință perfidă. Iar acest lucru va continua până ce politica îi va face cât de cât loc administrației și aplecării aleșilor către nevoile adevărate ale cetățeanului (sperăm fost turmentat).
Atunci, în acea zi, opera lui Caragiale va deveni exclusiv operă literară.