Când în Principatele Române (Moldova și Țara Românească), prin Regulamentele Organice (RO – adoptate în anul 1831), se introducea sistemul de organizare bazat pe principiul separării puterilor în stat, sistem care deschidea calea vieții politice constituționale (viață politică întemeiată pe confruntarea unor grupări/formațiuni reprezentative pentru diverse forțe social-politice), Bucovina, circumscrisă Imperiului Habsburgic și aflată atunci sub administrație galițiană, înghițea încă valuri după valuri de coloniști. “Primăvara popoarelor”, revoluția din anul 1848, a creat însă premisele dezvoltării de sine stătătoare a Bucovinei în cadrul monarhiei austriece și dacă cetățenii din Principate (unde revoluționarii au ars, ca gest simbolic al privilegiilor abolite, textul RO împreună cu arhondologia – cartea rangurilor boierești) au beneficiat abia după șapte ani de la Unirea din 1859 de o Constituție (1866), bucovinenii au avut (chiar dacă nu a fost și aplicată în toate prevederile sale) o constituție proprie încă din anul 1850.
Ducatul Bucovinei și exercițiul electoral
Proiectul de Constituție provincială pentru Ducatul Bucovinei (care conținea 57 de articole) a fost publicat în septembrie 1849 în ziarul “Bucovina”.
La data de 28 septembrie 1850 a fost emisă patenta imperială care confirma statutul de autonomie provincială și cuprindea Constituția provinciei și Regulamentul alegerii Dietei pentru Ducatul Bucovinei (regulament care, cu unele modificări, a rămas valabil până la 1900).
Cu toate că procesul de autonomie a fost încetinit odată cu instaurarea la Viena a unui regim neoabsolutist, la 29 mai 1854 a avut loc separarea administrativă a Bucovinei de Galiția și, prin adoptarea la 26 februarie 1861 a unei noi Constituții, s-a recunoscut definitiv autonomia provinciei.
Reorganizarea societății bucovinene pe baza unor structuri politice și administrative autonome și liberalizarea regimului politic în Imperiul Habsburgic au creat premise favorabile pentru constituirea și afirmarea clasei politice locale.
Exercițiul electoral în Bucovina, indiferent de nivelul său, fie că vorbim despre alegerea primarilor și a consiliilor locale (ocupația habsburgică a reorganizat administrația orașelor bucovinene introducând noua instituție a magistratului), fie că ne referim la alegerile în forul legislativ, a animat viața politică și socială.
“Oare așa se fac alegerile libere în toată Austria?”
Dar dacă în Regatul României activitatea politică a putut genera surprize de genul Republicii de la Ploiești (republică instaurată pentru… o zi, la 8/20 august 1870), în Ducatul Bucovinei, unde abia se conturau partidele politice proprii, totul se desfășura sub atenta supraveghere și sub influența imperială.
Iată cum este consemnată, în gazeta “Patria” de la Cernăuți, desfășurarea alegerilor într-o comună bucovineană (Fundu Moldovei), în anul 1897 (potrivit unei modificări din 2 aprilie 1873 a legii electorale, alegerile parlamentare trebuiau să se desfășoare concomitent cu alegerile locale):
“Oare noi putem să dicem că suntem cetățeni liberi când polițiștii, cu jandarmul în frunte, ne opresc petrecerile, când la alegerile comunale făceau polițiștii cea mai mare batjocură de oameni, mustrând pe unii, ocărând pe alții, ear pe alții aruncându-i afară din cancelaria comunală, unde decurgea alegerea; oare așa se fac alegerile libere în toată Austria?…Ca mâine au să vină alegerile de antiste comunal, poate că se vor răsturna alegerile…e posibil că vor dura și aceste alegeri alți 5 ani…și oare tot așa de liberi vom fi și acuma, ca în rândul trecut, când ne duceau jandarmii în noaptea spre alegere în cârșmă și ne dădeau de beut, numai ca să alegem pe Kochanowski…” („Patria”, Anul II, nr. 85, Cernăuți, 23 Ianuarie 1898).
„Iritație mare, persuasiuni și terorisări, ciomăgari, beție formidabilă și păruială aprigă”
Noi, bucovinenii, privim adeseori dezaprobator către “Miticii” din regat (care, după unirea Bucovinei cu Țara, ne-au contaminat cu toate tarele lor), dar se pare că, cel puțin în registrul politic, nu ne prea deosebim de ei.
Caragiale, cu ochiul său de atent observator al vieții politice, ar fi surprins scene identice cu cele prezentate în satirele sale și-n Bucovina habsburgică.
Spre exemplificare, să citim în presa vremii ce se întâmpla la Suceava în perioada alegerilor:
“În demineața alegerii a domnit iritație mare în oraș. Otelul Langer, locul de întrunire al partidului nostru, era asediat de birjari, Evrei, învățători, un grup de agenți țărani tocmiți în mijlocul cărora se aflau și frații Dr. Lupu, cari atacau pe partisanii noștri și vociferau asupra preoților și boierilor. Pe electorii partidului nostru, cari sosiau, căutau să-i înduplece prin persuasiuni și terorisări de a trece la partidul contrar”.
“Ciomăgarii adunați înaintea otelului steteau, pare-ni-se, sub protecția poliției din Suceava. Polițistul nr. 2 stetea privind cu zâmbete liniștite la grupul vociferant al lor, urmărind silințele lor de a răpi electorii d-lui Blându. Ba chiar și polițistul s’a aninat de un elector, ce’l vedea întrând în poarta otelului Langer”.
“La otelul Central s-au adunat electorii onciuliști cu tot ștabul agitatorilor, birjarii, Evreii și strânsură de pe stradă. A urmat o beție formidabilă. La sfârșit s’a încăerat o păruială aprigă, în urma cărei trei ‘aderenți democratici’ au fost duși la spital cu capetele sparte”. (“Deșteptarea”, Anul XI, nr. 65, Cernăuți, 17/30 August 1903).
În “România dodoloață”
Revenind la trupul Țării prin Marea Unire din 1918, Bucovina, care a întregit astfel cu teritoriul său “România dodoloață”, a intrat alături de celelalte provincii românești în caruselul unui amplu proces de unitate legislativă circumscris noii Constituții din 1923, constituție care, teoretic, introducea votul universal egal, direct și secret, așeza interesul public înaintea celui individual, sporea puterea legislativului în raport cu cea a regelui și proclama libertățile cetățenești în spirit democratic.
Adevărata față a acestei “democrații” reiese dintr-o excelentă descriere a alegerilor din perioada interbelică, pe care o găsim în însemnările personale ale lui Grigore Gafencu:
“A venit ziua de alegeri; de alegeri așa cum sunt înțelese și practicate de români, de administrația română, de armata română, de magistrații români. A fost o urgie absurdă și barbară, dezlănțuită de sus în jos peste o populație pașnică și liniștită… S-au arestat delegații și candidații, s-au furat urnele și cărțile de alegători, s-au bătut, s-au schingiuit și snopit sub lovituri de ciomege sute și mii de alegători”.
Jandarmi, trupă combatantă, bariere și “exerciții de tragere pentru a asigura libertatea alegerilor”
Iată cum se desfășurau pe atunci alegerile în perimetrul bucovinean:
“Era în toiul alegerilor pentru Camera Deputaților. Județul Câmpulung avea înfățișarea unui câmp de operațiuni militare: jandarmi, trupă combatantă, agenți de poliție. Liberalii alergau după ‘cinstiții’ alegători, mai mult cinstiți decât alegători, cu tot felul de mâncăruri și băuturi, ca să le tulbure mintea”. (“Cuvântul Țărănimii”, Anul VIII, nr. 57, 10 Iulie 1929).
“La alegerea pentru senat, orașul Siret, sediu de votare, a avut o surpriză: bariere la toate drumurile cari duceau la secția de votare și jandarmi care făceau prima alegere între alegători. Cei bănuiți că nu vor vota cu guvernul erau trimiși la urna lor – nu treceau de bariere. Astfel au fost alungați de jandarmi alegătorii din comunele Climăuți, Fântâna Albă, Mușenița și Calafindești”. (“Cuvântul Țărănimii”, Anul X, nr. 278, 14 Iunie 1931).
“Domnul judecător Victor Benedeschi, președintele secției de votare la Vicovul de Jos și apoi la Vicovul de Sus, a găsit de bine să înlăture de la scrutin pe delegații și asistenții noștri și să-i cheme în sala de votare abia când totul era… aranjat pentru a le comunica rezultatul. Candidatul cuzist Coroamă a fost scos cu forța din sala de votare în ziua de 1 iunie și asta după ce garda militară făcuse exerciții de tragere pentru a asigura libertatea alegerilor”. (“Cuvântul Țărănimii”, Anul X, nr. 278, 14 Iunie 1931).
“Învârte politica, cum învârte porcul bostanul”
Au existat și intenții pentru instaurarea unui climat pașnic și civilizat.
Aflăm dintr-o gazetă („Suceava”, Anul I, nr. 7-8, 7 Februarie 1935) “că toți șefii organizațiilor politice din Suceava au decis să facă o Uniune a tuturor partidelor politice din județ cu scopul înlăturării definitive a oricăror preocupări personale în propaganda electorală”.
“De aici încolo – scrie în continuare – cu prilejul oricărui fel de alegeri, candidații vor căuta să convingă poporul, nu prin rânduieli, ruperea afișelor de propagandă, arestarea candidaților și adversarilor, denigrarea contrarilor cu termeni triviali și neacademici, ci prin critica obiectivă de principii. Și e îmbucurător faptul că frumoasa inițiativă pornește tocmai din Suceava”.
Lucrurile însă nu s-au schimbat și, așa cum citim după câțiva ani în aceeași publicație (“Suceava”, Anul II, nr. 43, 20 Noembrie 1937), “noțiunea de politică a ajuns să aibă un sens peiorativ. Învârte politica, cum învârte porcul bostanul, spune țăranul, rezumând atât de plastic această îndeletnicire de pronunțată parvenire a celor mai mulți care au intrat în politică”.
“Fraților compatrioți!”
Pentru că l-am pomenit pe Caragiale, dar și pentru a semnala faptul că și bucovinenii au avut atunci un observator zeflemitor, reproduc câteva rânduri dintr-una din satirele politice ale sireteanului Mihai Teliman, intitulată “Candidați în tot ungherul”:
“De la dizolvarea parlamentului încoace, foiește Bucovina de candidați și, peste scurt timp, vor fi zidurile stradelor pline de manifeste. Pentru cetățeanul iubitor de pace nu există teroare mai grozavă decât un manifest lipit de muri și înzestrat cu secularul titlu: ‘Fraților compatrioți!’. Observatori încărunțiți în arta de a studia acest soiu de placate știu foarte bine că anunță totdeauna o nenorocire, adecă, sau un jubileu al unei somități gârbovite sub povara patimilor și a slugărniciei, pentru care o altă somitate bizantină prepară un conduct de torțe, sau că sărmana patrie sângerează la frontiere, sau urcarea birului, sau candidatura vreunui mare politician salvator de neam și lege. Cetățeanul precaut, dacă vede de departe înscripția, o tulește iute…”.
