Alegerile, ca Maria violată care dă contre

Că alegerile trec pe lângă mine, nu-i bai. Am tot ales până-am cules! De ce au devenit ele, în ceea ce mă privește, un film plictisitor? Fiindcă totul rulează parcă în reluare. Am mai trăit, am mai văzut o dată, de două ori, de multe ori. Și totuși, acum, o diferență e sesizabilă. Nu mai umblă găleți prin sate, iar camioanele nu mai descarcă mărgele de sticlă pentru negrii uimiți și care dau, la schimb, piatra prețioasă a votului. Ori umblă și nu le văd eu?!
La București, aflat în pană de politicieni, se bat în vorbe doi ziariști, ambii vizibili, clonțoși, țâfnoși, Firea și Turcescu, ambii cu cazier bogat în presa care se ocupă de divorțuri, măritișuri, amantlâcuri, ofițeri descoperiți în palida lor acoperire. Ambii au calitatea, totuși, de a se certa între scoarțele gramaticii. Măcar ăsta ar fi un câștig. Aud că și pe la sectoare ar fi o televizistă (sau două?) care se vrea primar. Presa, care moare încet, din motive economice, dar și pe mâna ei, varsă debutanți hârșiți, nu în literatură, cu care jurnalistica ar fi înrudită, ci în albia politicii, nu tocmai igienică.
Că trec alegerile pe lângă mine, scriam mai sus, nu-i bai. Nu le bag în seamă, nici ele pe mine. Mă surprinde însă o apatie populară aproape generalizată. Adică – poate m-am miopit – nu văd nici gram de interes al alegătorilor pentru locale. Așa va fi și la generale, ceea ce se petrece acum fiind introducerea la un roman mort, cu personaje plate? Cine a reușit să facă frigidă clima noastră electorală care fierbea după ’89 și se arăta plină de nuri? E drept că din fiertură ieșea tot Iliescu, iar Coposu, Rațiu, Câmpeanu, veniți ”să ne vândă țara”, erau repede divulgați fiindcă țara era deja pe taraba altor negustori, patrioți toți, care au și dat-o. Pe nimic, dar au dat-o. Nu-i oricine bun de negustor de țări!
Acum miza ar fi mică. Iaca, acolo, niște primari, niște consilieri județeni, niște… Ăi de-au fost primari, prin condiția pusă de PSD, alegeri musai dintr-o alergare, vor fi tot ei. E drept că și liberalii de sunt primari beneficiază de aceeași pleașcă. Dacă te votează funcționarii primăriei, dependenți de tine, neamurile, dacă ești din localitate, gunoierii din subordine și cei de primesc ajutor social (marea nenorocire care a omorât munca în sate și a dat drumul beției) ești ales fără nici un suspin. Din acest motiv, unii nu și-au mai pus poza pe stâlp (pe stâlpul legal desemnat) și nici măcar nu și-au mai anunțat candidatura. Ai 50 de susținători, ești ales! Contracandidații – acolo unde sunt, fiindcă în unele comune nu candidează decât vechiul primar – pot aduna două voturi, al lui și al nevestei, dacă nu-s cumva certați.
Blegeală mare la locale. O blegeală care poate fi anticamera unei alte blegeli și mai mari. Pe ea, umblă vorba, s-ar sui iar la putere un partid care a mai fost și care va face din nou ordine. Nu cu minerii, că rețeta s-a dezumflat. Singurul partid care a născut la peste o sută de ani, liberalii, e în postnatal, iar forța sa de a se opune e ca în bancul cu violul. Dă contre. Păi bine, mă, Mario, pe mine m-au legat ăia de copac și m-au bătut, iar pe tine te-au violat. Dar să dai tu și contre? Păi ce voiai să fac, Ioane, să fiu de acord cu nenorociții ăia?!