Alegeri și tot alegeri!

Cu două zile înaintea votului, ce liniște s-ar cuveni să se aștearnă în ostenita Românie! Aș! Poate abia mâine se vor ostoi cât de cât spiritele înfierbântate! S-au rostogolit până acum belșug de supoziții, teorii, iluzii, fantasme, concepte, unele credibile, altele elucubrante: devenit de-acuma agasant, răsfățul de alegeri a răvășit țara! Niciodată n-am fost mai răsfirați ca acum, drept pentru care propun, în prag de vot, o clipă de liniștită cugetare întorcându-ne la Eminescu. Cel mai mare român al tuturor timpurilor a diagnosticat cu incredibilă exactitate starea României de atunci, intuind în bună măsură realitățile de azi! Ceea ce consemna cu 175 de ani în urmă își păstrează, surprinzător, valabilitatea! Similitudinea conduitei clasei politice sare în ochi, ca și biata stare a țării avariate. Citiți și mirați-vă: textul n-a fost scris acum, ci atunci!
„De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economicește jos; amândouă ordinile de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizația economică e muma celei politice. Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuții, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câțiva ani, desigur ar fi fost declarat prooroc mincinos. Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcționarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independența alegătorilor vor face pe funcționar să atârne atât de mult de autoritățile supreme, încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din București; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanța n.n.), care nu face nici cinci, și că patru milioane din prețul de cumpărătură se va împărți între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători și de administratori în România sunt tovarăși de câștig cu bandiții de codru. Dacă cineva ar fi prezis toate acestea, lumea ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat și se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar. Nu există alt izvor de avuție decât munca, fie actuală, fie capitalizată, ori sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă și fără capital, nu mai e îndoială că ceea ce au ei, a pierdut cineva. Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta, pentru mită, capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații (…) Funcțiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricați, loviți de sentințe judecătorești. Acei ce compun grosul acestei armate de filibustieri politici sunt bugetofagii, gheșeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă (…) Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale, care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia și Camorra, care miroase de departe a pușcărie.”
MIHAI EMINESCU
Și dacă aidoma par și azi multe dintre cauze, necesarele efecte reparatorii nu pot fi lăsate în voia altei Mafii, mai nocive, mai agresive, mai goală de conținut și, în esență, mai dăunătoare nației – nu se incendiază țara ca să scapi de purici! Toroipanul vindicativ nutrit din puțină înțelepciune și mult interes lesne detestabil, inclusiv neromânesc, încearcă să lase în urmă o țară abandonată în voia bunului plac, arată de ură, incompetență și amatorism ridicol. Oricât de violent clamată, rămâne vorbă goală schimbarea în sine, fără repere certe, motivații solide și, mai ales, soluții viabile. Pare-se a venit cu adevărat momentul unei schimbări semnificative în crugul sărac al politicalelor române – și ar dăuna profund țării una croită aberant din „cuțite și pahară”. Ne-am obișnuit să tezaurizăm naiv și extatic sub sceptrul schimbării doar imaginea avântului, propășirii și progresului, în vreme ce la fel de posibilă rămâne schimbarea în sens invers, nocivă, din rău în și mai rău. Sper că, duminică, românii vor ști să aleagă!