Alegeri în asociații

Între două tranșe de alegeri, cele din 2008 și cele care vin anul acesta, sucevenii sunt chemați să aleagă conducerile asociaților de proprietari. Aparent aceste „alegeri” par lipsite de interes. Cred că nu este așa. Mai mult, spun că implicarea în desemnarea celor care vor gestiona treburilor asociației poate aduce cetățenilor mai multă satisfacție și mai multe avantaje concrete decât poate le-au adus alegerile structurilor politice. Sub regimul comunist, eram un popor de locatari, mai precis de chiriași. Autoritățile „de partid și de stat” repartizau oamenilor muncii apartamente la bloc. Gândite pentru a sili cetățeanul să trăiască la comun, în turmă, blocurile, tipizate și inexpresive, au jucat rolul lor în depersonalizarea și umilirea cetățeanului.
Blocurile erau grupate în asociații de locatari, conduse de un șef, numit, nu întâmplător, de organele locale.
În logica lucrurilor, șefii de asociație erau autoritari și aroganți față de locatarii arondați. Mulți dintre ei semnau state de plată, nu numai la asociație și locul de muncă, ci și la instituția statului care se ocupa cu monitorizarea propriilor cetățeni.
Prin natura activității, tovarășii de la asociație intrau în contact cu multă lume și aveau o imagine a stării de spirit a populației, puteau identifica elementele dușmănoase și ostile ordinii și echității socialiste. Vremurile au trecut, dar asociațiile au rămas și, din nefericire, mentalitatea de vătaf a șefilor de asociație s-a perpetuat.
După 1989, am asistat la vânzarea apartamentelor aparținând statului către locatari, un fel de împroprietărire, dacă luăm în considerare prețul de vânzare. Astfel, românii au devenit din simpli locatari ditamai proprietarii.
Transferul de proprietate nu a fost însă însoțit de cel de responsabilitate, pe care orice formă de proprietate îl presupune. Unii proprietari de apartamente nu au înțeles, nici până astăzi, că le revine în sarcină tot ceea ce înseamnă întreținerea, curățenia și reparațiile, nu numai pentru apartamentul lor, ci pentru întreaga clădire și spațiul învecinat.
În lipsa unor reglementări corespunzătoare, asociațiile de locatari au devenit un fel de stat în stat, feude ale președinților și administratorilor. Pentru o parte dintre aceștia, activitatea de gestionare a asociației a devenit un instrument de îmbogățire.
Nu întâmplător, numărul reclamaților adresate de cetățeni primăriei este anormal de mare. Abia în 2007, când răul era deja produs, este adoptată legea privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Două elemente asigură normalitatea și transparența în funcționarea asociațiilor: pe de o parte, dreptul proprietarilor de a cunoaște toate aspectele ce țin de activitatea asociației și accesul acestora la orice document al asociației, pe de altă parte exercitarea de către consiliul local a controlului asupra activității financiar-contabile din cadrul asociațiilor de proprietari.
Punerea în aplicare a legii depinde, deci, de modul de implicare a executivului din primăriei și a proprietarilor, ca membrii ai asociațiilor.
Trebuie să observ că, în ceea ce privește municipiul Suceava, executivul primăriei a dat dovadă de responsabilitate.
Viceprimarul Harșovschi a luat taurul de coarne și, cu riscul de a-și ridica în cap președinții celor 103 asociații, a luat, în baza controalelor efectuate, primele măsuri administrative.
Mai mult, a declanșat o campanie publică prin care impune conducătorilor de asociații să respecte legea și să convoace adunările generale anuale, ocazie cu care sunt alese organele de conducere ale asociației și se aprobă bugetele de venituri și cheltuieli.
Transformarea locatarilor în proprietari și, pe măsură, a asociațiilor din care aceștia fac parte presupune implicarea cetățenilor în viața asociațiilor. Altfel, rămânem în situația paradoxală de acum.
Asociațiile, devenite formal „de proprietari”, vor păstra tarele vechilor asociații de locatari.