La sfârșitul acestei săptămâni, duminică, românii sunt chemați la vot, pentru a-și alege europarlamentarii. Marea problemă a acestor alegeri va fi, după părerea mea, absenteismul. Sunt convins că foarte puțini români se vor prezenta la vot. Și asta și după ce am văzut unele persoane publice (care realizează sau participă la diverse emisiuni la posturile centrale de televiziune) spunând că nu vor merge la vot.
Nu țin minte să mai fi auzit până acum vreo persoană publică care să spună ca nu merge la vot. La toate alegerile, din 1992 și până în 2004, oameni politici, analiști, ziariști, reprezentanți ai societății civile sau mai știu eu ce invitați la diverse emisiuni tv îndemnau oamenii să meargă la vot. Și explicau importanța votului lor. Astăzi, mulți dintre ei spun, categoric, că nu merg la urne. Și unii argumentează această atitudine prin faptul că nici un partid nu i-a convins.
Poate nu ați reținut, dar vorbim aici de oameni informați. De oameni care discută zi de zi despre alegerile europarlamentare, oameni care analizează candidații și acțiunile partidelor politice. Oameni care, și mai important, conștientizează importanța votului.
Dacă acești oameni nu merg la vot, ce pretenție să mai avem atunci de la românul de rând, care habar nu are sau știe prea puțin despre Uniunea Europeană și instituțiile acesteia.
În această campanie electorală, mulți politicieni s-au întrecut pe sine în a explica românilor simpli, oamenilor de la țară, ce înseamnă Parlamentul European. Cât de important este să alegi candidați pregătiți, care să îmbunătățească imaginea României.
Părerea mea este că îl doare în cot de imaginea României pe cel care ia trei milioane și ceva pensie. Ce-l încălzește pe pensionar că România are o imagine bună în afară, când el își duce viața de pe o zi pe alta? Pentru mulți dintre pensionarii de la țară, cea mai lungă călătorie pe care o vor face va fi până în capitala de județ, unde mai au niște termene la procesul început acum vreo 7 – 8 ani, prin care vor să-și recupereze pământurile părinților. Nu va ieși niciodată dintre granițele țării, și nu va avea șansa ca alți europeni să-l întâmpine fericiți și să-i spună: „Bade, bine ai venit din țara care și-a îmbunătățit imaginea”.
Cei mai mulți dintre români habar nu au care-i treaba cu aceste alegeri. Un politician sucevean îmi povestea zilele trecute că discuta cu un intelectual, care l-a întrebat: „Ce liste de candidați avem în Suceava?”. Intelectualul se referea la listele pentru alegerile europarlamentare. Omul, intelectual, habar n-avea, așa după cum spuneam. Ce pretenții să mai avem atunci de la omul de la țară? Nici una. Și nu e vina lui.
De la 1 ianuarie, după ce am intrat în Uniunea Europeană, nu am auzit de vreun politician care să se fi întâlnit cu alegătorii pentru a le explica ce înseamnă Uniunea Europeană. Ce înseamnă alegerile europarlamentare și cât de importante sunt acestea.
Eu unul chiar credeam că nu interesează pe nimeni aceste alegeri. Noroc că a început campania electorală și am văzut o armată de politicieni alergând pe ulițele patriei și încercând să convingă poporul să vină la vot pe 25 noiembrie și să le voteze partidul.
Târziu, fraților. Foarte târziu. Românii, cei mai mulți dintre ei, nu au nici o motivație să meargă la vot. Dezamăgiți de clasa politică, le trebuie un motiv să meargă la urne. Ce câștig eu?, se întreabă românul. Iar când e luat cu imaginea României și cu fonduri europene, atunci chiar este convins că trebuie să stea acasă.
Personal, eu am să merg la vot pe 25 noiembrie. Și am să fac acest lucru deoarece un vot neexprimat este un vot pierdut. Nu merg la vot pentru că știu multe despre Uniunea Europeană și instituțiile ei. Prin natura meseriei, vrând, nevrând, a trebuit să învăț câte ceva. Știu puțin peste medie. Iar media, ca și cuantum al cunoștințelor, este undeva jos de tot. Mă duc la vot și sunt sigur că-i voi număra pe degete pe cei pe care îi voi vedea pe lângă secțiile de votare. Aș vrea să mă înșel. Dar, din păcate, sigur voi avea dreptate.
