Alegerea noului patriarh Daniel în fruntea ortodoxiei române este fără îndoială un eveniment. De la moartea, considerată de unii dubioasă, a patriarhului Teoctist s-au consumat energii jurnalistice, politica s-a amestecat și ea în treburile bisericii, clerul în întregul lui a trăit frisonul electoral bisericesc. Ai fi crezut că Dumnezeu din ceruri devine, cel puțin pentru vârfurile bisericii, un subiect secundar, detronat din preocupările de slujbă și rugăciune de alegerea patriarhului. Prin declarații în doi peri, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a strecurat și el o codiță drăcească în această poveste, lăsând să se înțeleagă că între înalții ierarhi ar exista și unii cu galoane securistice sub sutană. Până la urmă, mitropolitul moldav (originar din Banat) a fost înscăunat ca al șaselea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, funcție înaltă dacă iei în considerare preponderența credincioșilor ortodocși în masa populației. Pentru unii patriarhul e mult mai important decât șeful statului, primul ministru sau ministrul de război pentru că el te poate ajuta cu o vorbă bună, direct la Cel de Sus.
Ce s-a petrecut în această vreme în masa mare de mireni? A frisonat-o la fel de tare alegerea Patriarhului, și-a dat cu părerea care-i mai bun, care-i mai evlavios, care-i mai cărturar? Este Bartolomeu mai sfânt decât Daniel sau doar mai bătrân? E Teofan mai nimerit în descâlcirea treburilor bisericești decât aproape necunoscutul ierarh de Mureș sau Covasna? Aș! Țăranii, între care mă mișc de la o vreme, au alte preocupări, cele mai vizibile fiind legate de recoltă, costul mâncării, valoarea pe piață a dublei de porumb, într-un an cu secetă în cea mai mare parte din țară. Ați fost pe la oraș (vineri este târg la Urlați), cât a ajuns dubla de porumb? – mă întreabă nea Lache, un țăran evlavios, nelipsit duminica de la slujbele religioase din biserica satului. Am auzit, zice, că a suit la 200 de mii de lei. E jale, murim de foame, concluzionează omul fără să mai aștepte răspunsul meu. Ce să-l mai întreb pe acest țăran septuagenar pe care-l consider habotnic de Înalt Prea Fericitul Daniel? Sacul de tărâțe la privați a urcat de la o sută cinci mii lei la o sută optzeci de mii de lei în câteva luni. Dubla de grâu e o sută cincizeci de mii de lei pe piață. Socru-meu, din Oltenia, îmi spune că nimeni nu mai vinde cereale. Cei care au rezerve de grâu și porumb le țin în pod pentru vremuri mai grele. O situație similară în zone întinse ale Moldovei. O bătrână din satul Mireș spune că nu găsește oameni să-și culeagă porumbul pe Jariște (un deal sub păduri) ea fiind bătrână și bolnavă, cu omul mort. Iată, preocupări. Religia se topește spre margini în concretețea traiului și trebuințelor zilnice. Patimile stârnite de ierarhie, sforile trase, interesele de clan se fac mici de tot aici, până la dispariție. Doar pentru noi, în Capitală, în centrele de gâlceavă politică, în cancelariile unde se înghesuie clerul alegerea patriarhului a stârnit patimi. Mireanu de jos, absent la marea politică, își vede mai departe de ale lui. E bine, e rău?
