Sunt foarte curios dacă situatia din jurul alegerii Patriarhului va schimba ceva în percepția populatiei asupra Bisericii. După cum se știe, instituția Bisericii conduce în topul încrederii, la mare distanță de guvern și, mai ales, de partide și Parlament. Doar armata și Uniunea Europeană se apropie de Biserică în aceste topuri.
E prima schimbare la vârf în democratie și BOR percepe greu și cu socuri schimbarea de atmosferă. Presa este curioasă și a devenit vehementă pentru că Patriarhia nu a dat publicității lista viitorilor electori. Ba chiar, listele care au circulat prin presă conțineau politicieni dubiosi, primari celebri prin scandaluri, ba chiar un acuzat penal de corupție. Se vede aici rezultatul unei selecții proaste din partea BOR, pe principiul ”cine ne ajută e băgat în seamă, indiferent de ce face”, lucru care se întoarce acum împotriva sa.
Presa vorbeste despre campanie electorală în interiorul Bisericii, unele ziare îi atacă pe candidatii favorițti. S-ar putea ca o perioadă mitropoliții să ia locul vedetelor hărtuite de paparazzi. Trăim o experientă cu totul nouă în relatia dintre Biserică și societate. Întrebarea este: va scădea încrederea în Biserică la viitoarele sondaje de opinie? Pe de o parte, încrederea în BOR ținea de aura oarecum nepămînteană cu care preoții s-au înconjurat mereu. Dacă ne uităm că institutiile politice, care functionează din conflicte (Parlamentul, partidele) sunt ultimele în sondaje, putem trage concluzia că românii iubesc instituțiile consensuale, paternaliste, care promit stabilitate înainte de toate (Biserica, armata). Dar, în aceste zile, BOR este nevoită să dezbrace aura nepămînteană și să îmbrace straie politice. Patriarhul trebuie ales într-un fel și, cum alegerile reprezintă cea mai puțin proastă dintre toate metodele încercate, Biserica importă zbuciumul democratic normal. Ceva din aerul său de mister dumnezeiesc se pierde.
Dacă mergem pe această logică, am putea anticipa că dezbrăcarea Bisericii în văzul presei i-ar putea știrbi din autoritate. Însă, pe de altă parte, BOR are un avantaj imens fată de alte organizații: încrederea în instituție ca atare pare a nu avea legătură directă cu ce fac slujitorii ei temporari. Cu vreo trei ani în urmă, SAR punea întrebarea clasică de sondaje în legătură cu încrederea în Biserică, dar o completa cu o întrebare care suna așa: ”Aveți încredere în conducătorii Bisericii?”. Ei bine, deși încrederea în instituție era foarte mare, procentul se înjumătățea când oamenii erau întrebați despre șefii Bisericii. De altfel, înțelepciunea populară a făcut de mult diferența în zicală: ”Să faci ce spune popa, nu ce face popa”.
Încrederea în Biserică pare a ține mai degrabă de aspirațiile oamenilor decât de acțiunile concrete ale instituției. Ne dorim să avem încredere în BOR și avem uneori, în ciuda oamenilor care o conduc. Să vedem dacă o campanie electorală bisericească va schimba ceva din aceste tendințe.
