Este bine cunoscut faptul că prin Taina Sfintei Cununii, bărbatul și femeia, legați prin iubirea ce și-o poartă unul altuia, primesc binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a întemeia o familie creștină. De asemenea, se cunoaște că săvârșirea Cununiei nu poate avea loc fără prezența nașilor, adică a acelor creștini ce vor deveni părinții spirituali sau sufletești ai noii familii.
Rațiunea afirmației de mai sus este legată de caracterul comunitar al Bisericii. Mântuirea, după învățătura Bisericii, nu se poate obține de unul singur. Avem nevoie de călăuzitori, de povățuitori, de oameni care să ne ajute la lămurirea unor situații, precum și pentru a ne indica în momente-cheie poziția pe care trebuie să o adoptăm. Acest lucru nu înseamnă însă o dependență totală de cei din jur și implicit o încurajare a neimplicării personale. Numai că privind înțelesul tainic al căsătoriei putem afla scopul unor asemenea gesturi. Drumul pe care mirii încep să-l parcurgă, odată cu primirea Cununiei, este unul de cele mai multe ori anevoios și necesită, pe lângă indiciile și sfaturile oferite de Biserică, și implicarea nașilor aleși, deoarece aceștia, din poziția pe care o ocupă (de familie creștină deja formată), pot fi capabili să-i îndrume, în primul rând prin exemplul vieții lor.
De aceea, alegerea nașilor de Cununie trebuie împlinită cu cea mai mare seriozitate și răspundere, fiind un moment important pentru noua viață a mirilor. Nașii nu vor fi aleși pe principii economice, materialiste sau pentru dobândirea unor foloase sau relații. Există, din păcate, mulți creștini care în locul unor îndrumători spirituali adecvați își aleg nași persoane cu influență în viața politică sau socială, sau cu o stare financiară pe măsură. Nașii care însoțesc mirii pe noul drum al vieții devin adevărați martori și garanți ai seriozității angajamentelor reciproce luate de viitorii soți și ai trăiniciei legăturii lor. Nașii de Cununie, pe lângă faptul că trebuie să fie ortodocși, trebuie să aibă o viețuire creștinească exemplară, fiind mai în vârstă decât mirii, purtându-se față de miri ca niște părinți și învățători ai lor. Sarcina nașilor trebuie să vizeze întărirea noii familii prin sfaturile lor și printr-o susținere spirituală deosebită. Dialogul dintre miri și nași va fi caracterizat de un dinamism firesc, sincer, încununat de rugăciunea reciprocă. Susținerea materială a nașilor este benefică pentru noua familie, dar a face din acesta un principiu vital în alegerea lor denaturează înțelesul creștin al Cununiei.
(sursa: www.ziarullumina.ro, drd. Grigore MEȘTEROAIE)
