Cu trei luni sau un an înaintea alegerilor, din masa noastră de anonimi alegători, sunt selectați aleșii. Ei se cheamă mai întâi candidați, apoi, dacă dau bine din gură, dacă au prestație convingătoare, dacă au șarm și fason, chiar devin aleși. Aleșii, la cota localelor din 2008, vor fi în jur de 40.000 de consilieri comunali, orășenești, municipali, județeni, aproape 3350 de primari și, pentru fiecare județ, câte un președinte de consiliu. Pentru a cerne aceste nume, în sita electorală se înghesuie, ca nisipul sau ca mălaiul, claie peste grămadă, sumedenie de contracandidați. Unii și-au atârnat poza în afișe sub sigla unui partid, alții s-au autodenunțat independenți. Firește, în spatele fiecărui independent stă o pușculiță cu gologani. Proprietarul ei își poate îngădui libertatea ca în cazul ratării scrutinului să administreze scatoalce și să ceară despăgubiri. Dacă veți vedea, după alegeri, vreun fost candidat înfrânt dând zilnic cu mătura la poarta unui magnat, să știți că el își plătește, în umilință, neputința și decontează asudat banii cheltuiți.
Nu știu cine va birui la locale. Depinde de multe. Partidele pun mare preț pe statistica finală care anunță, vezi Doamne, potențele de la alegerile generale viitoare. Că nu stau chiar așa lucrurile o arată atâtea ieșiri din pârtia logicii amintite. Gheorghe Ciuhandu, țeposul primar al Timișoarei, simpatic prin modestie și antipatic prin moaca de arici mereu zburlit, câștigă de câteva scrutinuri detașat cu toate că partidul lui, PNȚCD, aproape că nu mai există. Mai sunt și alte exemple. La locale victoria e mai mult a omului decât a partidului.
În tot acest joc, un fel de pocker, la care s-au aruncat și pierdut bani cu nemiluita, Capitala pare a avea miza cea mai înaltă. Traian Băsescu e în stare să stea și-n cap pentru a nu pierde prin reprezentanții lui personali și-ai partidului pe care îl păstorește șefia celui mai mare buget din administrațiile zonale românești. Fostul vameș, Vasile Blaga, are ordin să câștige. Dacă nu va câștiga are dreptul să-și utilizeze pistolul din dotare. Un mecanism propagandistic uriaș s-a pus în mișcare, vagoane cu bani sunt deșertate în toate macazele care duc spre stația terminus a votului. Buldogul e arătat mai frumos și mai înalt decât l-a făcut mama personală, în emisiuni trebuie să pară mai bucureștean chiar decât ciobanul Bucur, întemeietorul urbei, iar la grădiniță, când era mic și se juca cu puța în țărână în localitatea lui natală de peste munți, imagina traiectorii de descongestionare a traficului Capitalei. Independentul Oprescu (cât de independent e numai Dumnezeu știe!) a devenit ținta atacurilor înverșunate din partea oastei băsesciene, alcătuită din divizii cu epoleți și din batalioane cu pixul și camera de luat vederi. Vom trăi și vom vedea. Bucureșteanul, majoritar de dreapta, trebuie convins că Blaga, chiar dacă a fost uns parlamentar și prefect de bunicuța Iliescu, este liberal până-n măduva oaselor iar Oprescu, de profesie medic, are la rându-i liberalismul în amigdale. Cei doi trebuie să-și pitească dibaci trecutul și prezentul socialist, altfel Orban îi poate depăși pe ultima sută de metri. Totul depinde de intrarea în turul doi. Dacă liberalul va intra în turul doi, apoi el va fi noul primar general al Capitalei.
Influențează alegerile din București chimia, zilnic schimbătoare, a alegerilor locale din țară? Le pasă celor de la Rădăuți sau Mizil, de la Țăndărei sau Târgu Neamț cine va fi ales șef în metropola care găzduiește Parlamentul, Președinția și Guvernul? Da și nu. Înclin să cred că bătăliile locale sunt mai frisonante așa cum cămașa, față de haină, pare mai plăcută în atingere cu pielea. Dar ce tremurici te apucă iarna când, în absența hainei, îți ține de cald doar cămașa!
