Asociația Foștilor Deținuți Politici (AFDP) din România a scos recent de sub tipar, la Editura „Pastel” din Brașov, un album cu textul introductiv în patru limbi (română, germană, rusă, engleză), format A4, intitulat „Imagini din gulagul românesc”, în care sunt reproduse lucrări de grafică realizate de artistul plastic bucovinean Radu Bercea.
Secvențe din perioada de teroare și umilință trăită în anii de detenție politică
Continuându-și asumata misiune de mărturisitor al calvarului concentraționar din închisorile și lagărele de muncă ale regimului comunist, Radu Bercea (căruia i-a apărut în luna aprilie a.c., sub egida Centrului Cultural Bucovina, cartea „Mărturii din Infern”, lucrare îngrijită, prefațată și ilustrată poematic de scriitorul și publicistul Ion Drăgușanul) ne confruntă cu noi și noi secvențe din perioada de teroare și umilință trăită în anii de detenție politică.
Albumul, apărut și promovat cu sprijinul Asociației Culturale „Libris” Brașov, cu o prefață de Octav Bjoza, președintele AFDP din România, reproduce secvențe dramatice, tulburătoare din locurile de detenție și coloniile penitenciare prin care a trecut Radu Bercea.
Lucrările, care se circumscriu marelui ciclu de lucrări grafice cu genericul „Memoria retinei gulagului românesc” (lucrări prezentate în expoziții itinerante, care, selectiv, au fost cuprinse și în cele două albume anterioare editate cu sprijinul camaradului de suferință Nicolae Ianăși) constituie mărturii inedite în plastica românească.
Scene apocaliptice de tortură, de muncă animalică, figuri lombroziene de torționari…
Albumul, care prezintă pe coperta I lucrarea intitulată „Intelectualul, dușmanul numărul unu al comunismului”, cuprinde, între lucrările de început („Geografia detenției” – harta României pe care sunt marcate principalele închisori și lagăre de exterminare, și „Tinerețe furată” – portretul lui Radu Bercea la vârsta de 19 ani, când a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică și zece ani degradare civică pentru „crima de uneltire contra ordinei sociale”) și cea de final („Cartea Albă a Securității”, carte de culoare…neagră, „o istorie a crimelor comunismului scrisă de criminali”) scene apocaliptice de tortură, de muncă animalică, figuri lombroziene de torționari…
Între asemenea imagini (pe care Radu Bercea le marchează cu un moto generic; „Să iertăm trecutul, dar să nu-l uităm!”) poate cea mai semnificativă mi s-a părut a fi cea a speranței: o pasăre mică și zgribulită, proiectată de fundalul de libertate al pădurii, care-și încearcă trilul legănându-se pe sârma ghimpată a împrejmuirii lagărului.
