Alba-neagra fără număr

Pe lângă multe alte deranjamente, sportul românesc mai are încă unul cu caracter de exclusivitate, pe care să-l cauți cu lumânarea și nu-l poți găsi pe alte meleaguri: incertitudinea absolută în legătură cu chestiuni dintre cele mai banale, cum ar fi o accidentare, un meci, o participare la o competiție. Cele mai recente chestii d-astea din afara fotbalului vin, ați ghicit, din tenis. Mai exact, din cel feminin, în care săptămâna viitoare urmează să întâlnim Cehia în Fed Cup, echivalentul Cupei Davis din cel masculin. Un meci la nivel de reprezentativă, ceea ce presupune, în principiu, unirea tuturor forțelor capabile de performanță. Ei bine, mai întâi am aflat că fenomenala și inconfundabila a făcut buba, așa că în loc de Fed Cup se duce la cuțit: operație de aia, dacă nu cumva și de alealalte, că are atâtea încât te miri că mai iese din casă, darămite să mai și joace! Bubele și le-a descoperit fix după a doua facere de râs de anul ăsta care abia a început, așa că mai e loc. În schimb, celelalte aveau sănătate, tonus și formă cât să măture Clujul cu cehoaicele. Până mai ieri, alaltăieri, când una din sănătoase s-a declarat nerefăcută, în schimb fenomenala a sesizat că i-au trecut bubele și că poate să joace, desigur, spre a mătura Clujul cu alea. Năucitor, nu? Care-i, totuși, adevărul? Fetele astea, măcar când vine vorba de Națională, au pe acolo și vreun medic sau/și un psiholog care să dea un verdict clar și sigur? Adică să spună: tu ai buba și nu joci atâtea săptămâni, tu ești cu capul și bagă o ședință de hipnoză, ție-ți trebuie infiltrații la Achile, iar tu n-ai nimic, nici măcar valoare, așa că ia-ți gândul de la tenis în general și de la Fed Cup în special! Tot așa și cu Naționala de fotbal: e cantonament, ba e turneu; e Națională, ba e selecționata divizionară; joacă contra altor echipe naționale, ba joacă doar cu niște găini bulgărești și moldovenești; se testează tinerele speranțe, ba trebuie să vină și fosilele de bază. Iar șirul de bazaconii poate continua mult și bine, încât te întrebi: există ceva sigur și organizat în sportul românesc, sau totul e la plezneală, cum o da Domnul și cum or avea chef sau nu să ne reprezinte ăia, ăilalți sau nimeni? Vorbim de sport cu calendare competiționale și acțiuni organizate cu luni/ani înainte sau de alba-neagra!?