Alăturări nepotrivite

Îmi zic toți cei ce se întorc din străinătățuri că femei frumoase ca româncele nu pomenești, nici să dai cu tunul. Jos, pălăria, zic eu, așezând frumusețea feminină la loc de cinste, între bogățiile naturale ale țării noastre, alături de păduri și de ape minerale.
Prin Evul Mediu, contesele mergeau la teatru însoțite de o maimuță, pentru ca frumusețea să le iasă în evidență, prin comparație. Tot așa, alături de românce, toate celelalte femei de pe glob par o turmă handicapată de maimuțele.
Îmi amintesc de-un scriitor roșu la nas și la pantaloni, care mă acuza, într-un articol zevzec și rău, că întorc pe stradă capul după femeile frumoase.
Ce bombălău, scuzați expresia! Este ca și cum cineva m-ar învinui că admir nocturnele lui Chopin ori pânzele lui Matisse. Bietul imbecil…
Sărăcia care ne răpește oxigenul din inimi ne dă ghes spre felurite compromisuri. O vorbă înțeleaptă pretinde chiar că un om prea sărac n-are cu ce să întrețină o conștiință.
De-aia, ochiul meu cusurgiu remarcă zilnic ce greu este pentru româncele frumoase, dar sărace, să întrețină o conștiință mofturoasă. Și-așa se face că cele mai frumoase compatrioate ale noastre pot fi văzute alături de niște bărbați uneori monstruoși, dar putrezi de bogăție.
Totuși, ce alăturare inestetică suportă ochiul nostru, atunci când ne este dat să vedem niște fete superbe la brațul unor bărbați inestetici, însă fermecători la portofel. Fetele astea amărâte nu-și pot disprețui la infinit stomacul și, în consecință, se alătură unor creaturi de sex opus, scăpate de sita selecției naturale.
Și totuși, nu mă pot abține să nu-mi pun o întrebare de cârtitor de profesie.
Oare noaptea, în pat, când fetele superbe îmbrățișează monstruleții bogați, ele își imaginează cumva că fac amor cu un Mercedes, nu cu un bărbat? Ar fi interesant de știut.