Alarmă la CFR!

Pe vremuri, un cântec revoluționar începea abrupt și amenințător cu „Alarmă, alarmă, alarmă la CFR / Și țipătul ei sfarmă barierele” – era vorba despre greva din 1933, pe care autoritățile au „rezolvat-o” cum nu se poate mai brutal într-o Românie căreia îi plăcea să se considere liberă și democrată. Nici armata nu mai are, în anul de grație 2018, puterea să oprească tăvălugul ce amenință Căile Ferate Române în însăși temeiul și rațiunea existenței lor: utilitatea publică. După ce, în decembrie, am fost cadorisiți cu un „Mers al trenurilor” pur și simplu mincinos, ornat cu trasa aceluiași tren repetată aidoma în pagina tipărită de două, ba chiar și de trei ori, spre a lăsa impresia de opulență feroviară, am aflat în „cartea trenurilor de călători” un fluturaș ce anunța sumedenie de trenuri anulate înainte de a se naște. După ce, față de 2017, s-a procedat la noi suspendări de trasee și de trenuri, de la predarea „Mersului” în tipografia Filaret și până la apariție au fost operate alte rășluiri. Credeam că-s ultimele, dar nu, un comunicat recent vine cu altă lungă listă de trenuri desființate, ori cu circulația limitată la anumite zile ale săptămânii. La urma urmei, cât se poate de firesc: trenurile personale, rămase cu un vagon-două și remorcate de o locomotivă ce ar putea tracta 100, se plimbă pe roate mai toată vremea goale. Au dispărut navetiștii, s-a întronat zeul automobil, triajele pentru marfare sunt pustii, în competiție a intrat și avionul – destule motive care să pună trenul de călători într-un stand-by neliniștitor: ce va urma, dacă cerința pieței continuă să se subție, intrând în ecuație și prezumtivele autostrăzi? Probabil, vor rămâne pe șine trenurile interregio de lung parcurs, cursele de pasageri și, în general, personalele fiind primele condamnate. Ăsta-i mersul lumii, nimic de făcut. Cine credea, în veacul XVIII, că se va mistui în neant diligența și, în următorul secol, birjele și birjarii? În America, orașele rămase în afara traiectului autostrăzilor au răposat unul câte unul; nu același destin poate fi prezis târgurilor noastre lăsate făr-de tren. Nici Fălticeniul, nici Rădăuțiul, nici Hușiul nu par a resimți la modul tragic îmburuienirea șinelor: viața merge înainte, trenul ține de „a fost odată”. Lista noilor anulări permanente adaugă alte localități-supriză pe lista neagră. De acum înainte, Hunedoara nu va mai avea trenuri de călători! Nici unul! În urmă cu 30 de ani, din gara siderurgiștilor plecau 11 perechi de trenuri personale și două accelerate: unul către București și al doilea direct la Iași. S-a dus viața falnicei Veneții! Și la Cugir, de la 1 martie, gara va deveni adăpost pentru comercianți mărunți, firme, buticuri și ce clienți plătitori de chirie s-or mai găsi. 7 perechi de trenuri soseau și plecau în 1986 de la Cugir! Tot șapte și de la Zimnicea. Destinații nerentabile: adio, tren, adio gară! Interesant este ceea ce se petrece pe secția Târgoviște-Pietroșița. Prin 2015, a fost complet scoasă din rutele de pasageri ale CFR, cu toate trenurile anulate. După care, repusă-n grad, a înviat spectaculos, cu 13 perechi de trenuri în 2016-2017 și, mai prudent, cu numai 6 în noul mers. Toate anulate acum, potrivit intențiilor anunțate de mărțișor. Un singur tren rămâne: nr. 15.161, particular (S.C. „Astra”). Și cum natura are oroare de vid, sunt sigur că, foarte repede, trenuri private vor lua locul celor suspendate de CFR, cum s-a întâmplat pe sumedenia de rute cedate particularilor. Întrebarea se rotunjește de la sine: de ce același traseu devine rentabil pentru privați și rămâne nerentabil pentru CFR? O fi atât de greu de răspuns la această întrebare, care se pune nu de ieri, de azi? Oricum, trebuie înțeles că legile pieței guvernează sever și nu pot fi înșelate. Mai an, s-a redeschis, cu tam-tam, cuvântări și cuvenita recepție, linia Ilva Mică-Rodna Veche, pe traiectul căreia se află stațiunea Sângeorz-Băi. Aplauze, flori, oficialități, primari emoționați, ulceroși fericiți, ceferiști ce și-au scos de la naftalină șapca roșie de altă dată. Și… gata: n-a dansat decât o vară: înregistrându-se în medie câte 1-3 călători/tren, linia s-a închis din nou – de astă dată, cu siguranță, pentru totdeauna. Ceva mă face să cred că nu același ar fi destinul liniei Dornești-Rădăuți-Putna, în cazul în care s-ar izbuti mult dezbătuta redeschidere. După atâta frăsuială, întâlniri și declarații optimiste, nici nu mai știu care-i adevăratul stadiu al chestiunii.