Alarmă! Dar cui îi pasă?

Din partidele desfășurate în această săptămână în cupele europene, în care n-am observat să se fi produs cine știe ce surprize, un rezultat totuși este în măsură să ne dea de gândit: Benfica – Olympiakos 1-1, după ce grecii au condus cu 1-0 până prin minutul 80. Se poate invoca faptul că terenul a fost o mlaștină (a și fost oprit meciul minute bune în repriza a doua pentru a mai îmbrânci apa adunată) și că în asemenea condiții echipa mai tehnică are de suferit. De acord. Se mai poate spune și că Benfica, cu toate condițiile astea haine, a dominat copios, i-a încălecat pe greci de i-a zăpăcit, a ratat din toate pozițiile. Totuși, la final, tabela arăta 1-1, iar asta vorbește foarte clar despre două lucruri, pe care de altfel le cunoaștem foarte bine: că grecii primesc gol extrem de greu și că se apără excepțional. E un semnal de alarmă pe care fotbaliștii și oficialii noștri trebuie să îl ia foarte în serios. În plus, faptul că au înscris un gol din cele două ocazii pe care le-au avut, trebuie și el luat în seamă: asta înseamnă că au valorificat 50% din șansele avute, în condițiile în care apărarea Benficăi este una foarte solidă, omogenă, în care jucătorii știu ce au de făcut ei înșiși, iar fiecare simte exact ce vor face coechipierii în orice moment. Nu este Olympiakos chiar spaima Europei, dar un asemenea rezultat obținut în perspectiva barajului de calificare la Mondiale e cu atât mai îngrijorător cu cât știm prea bine de ce e în stare apărarea Naționalei noastre, în care parcă fiecare jucător acționează cum îl taie capul și cât îl ajută tehnica și plasamentul, în nici un caz comparabile cu ale portughezilor Benficăi. Da, Grecia e în principiu cel mai slab dintre cei 4 adversari posibili, dar vorba e: cu cât suntem noi mai breji? Că, să nu uităm, grecii s-au bucurat că au picat cu noi cel puțin la fel de mult cât ne-am bucurat și noi că ne vom întâlni cu ei.