Ăla micu’ de la Steaua

M-am ferit să scriu pe “neve” despre Elton. Normal că mi-au venit și mie în minte niște răutăcisme, dar fără intenții jignitoare (nici eu nu sunt prea înalt, însă pe lângă Elton mă simt precum Gulliver!), m-aș fi oprit la o remarcă de genul cârmaci în echipajul de 10+1, tocmai ca să iasă la număr fiindcă în canotaj numărul ramelor se opresc la opt. Deși datele fizice ale brazilianului făceau pe oricine să fie circumspect, mi-am dat seama că Emem Stoica n-ar fi riscat dacă Elton n-ar fi compensat din plin la alte capitole. Ar fi fost mai mult decât o nebunie, de-a dreptul prostie!
Nu numai suporterii Stelei, dar și cei rivali au urmărit meciul cu Argeșul mai ales pentru a-l vedea la treabă pe mijlocașul minion. Se crease o stare de efervescență, toată lumea vroia să vadă minunea. Cu o zi înainte urmărisem amuzat câteva secvențe dintr-un film alb negru despre o omidă dansatoare care pusese și ea pe jar imaginația oamenilor. Dar dincolo de curiozitate, totul se reduce la o întrebare: poate un jucător de 1,58 să joace fotbal de înalt nivel? Și mai departe: dacă da, până unde se poate coborî ștacheta?! Până acum, cel mai scund jucător care a avut o carieră adevărată în spare este internaționalul portughez Rui Barros, acesta evoluând, printre altele, și la două echipe câștigătoare de Champions League, Porto și Juventus. Ce înălțime avea Rui Barros? 1,59! Păi dacă îl măsurăm pe Elton de la crampoane și până în vârful clăii de păr, sunt șanse chiar să schimbe prefixul…
Acum, după ce l-am văzut, ce pot spune?! Da, mi-a plăcut, deși n-aș zice că sunt în extaz! Sunt și vor mai fi zeci de alți fotbaliști care stau la coadă înaintea lui Elton pentru a prinde un loc în lotul lărgit al Braziliei. Prospătul stelist are însă certe calități pe care le folosește inteligent în condițiile date. Se adaptează aidoma speciilor la schimbarea mediului. Cum driblingul în fuleu este exclus, și-a dezvoltat o manevrare în contre-pied, putându-și schimba foarte rapid direcția datorită gabaritului redus. Și viteza îi este remarcabilă, grație acesteia reușind să ciupească baloane din fața adversarilor, dar și să se ferească de contactul cu aceștia. Dar peste toate aș pune pasa. Vede bine culoarele și, mai ales, le nimerește bine. Pasează cu acuratețe și pe jos, ceea ce implică minime dificultăți pentru coechipierul aflat la recepție. De aceea, îi convine jocul pe contraatac. Se va vedea asta mai ales în meciurile următoare, cu Rapid și Dinamo. Cu Argeșul a folosit “călcîie” în exces, unele inutile, dar era de înțeles în încercarea sa de împrietenire cu suporterii. A avut și șansa golului la debut, cu Hotoboc complice, căci la șuturi nu rupe gura târgului. Nici n-ar avea din ce resurse să rupă plasa, însă asemenea fotbaliști, care folosesc doar abilitatea la finalizare, sunt destui, la orice talie.
Deci prima impresie este, per total, bună. Acum să-i observăm continuitatea. Să nu uităm că tot entuziasmant a început și Andrey, pentru ca după câteva meciuri să se găsească unii care să spună că e mai slab decât Carlos!