Devoratorii de monden, pe loc repaus. Nu mă voi referi în cele ce urmează la mariajul cu juna Consuelo, ci la cel cu… Bătrîna Doamnă. Multă lume începuse să-i plîngă pe umăr lui Adrian Mutu, culminînd cu recomandarea unui vechi jurnalist de “internațional” de a părăsi degrabă echipa din Torino. Și eu îl suspectasem pe Fabio Capello de obtuzitate, fiindcă în două rînduri își lăsase jucătorii de rezervă, inclusiv pe Mutu, să dea în fiert pe margine de atîta încălzire, în timp ce a treia schimbare rămînea neefectuată. Orice rațiuni tactice s-ar putea invoca, cred că în acest caz primează darul de a menține starea de spirit adecvată în sînul echipei. Se poate lesne imagina frustrarea simțită de jucătorii de pe bancă atunci cînd nu sunt introduși în teren nici măcar cîteva minute, iar posibilitatea ultimei substituiri rămîne neexploatată. La ce lot are Juventus, introducerea oricărui jucător de pe bancă n-ar deregla mecanismul din teren, acesta continuînd să se învîrtă rotund.
Din fericire, de data aceasta pe internaționalul nostru a strîns din dinți și a îndurat, atitudine justă fiindcă trebuie să învețe umilința pentru a ajunge cu adevărat mare. De aceea, în opinia mea, Adrian Mutu nu trebuie să cedeze nici în continuare și să rămînă acolo unde se respiră adevărata performanță. Sezonul va fi lung și epuizant, nu va trece multă vreme și va fi nevoie de prospețimea și ambiția românului. Apoi, fapt deloc de neglijat, Adrian și-a cîștigat finalmente simpatia lui Capello. Se știe “că virgulă antrenorul Capello” (am reprodus felul în care unul dintre comentatorii B1TV a înțeles să evite cacofonia existentă doar în mintea sa!) nu agreează vedetele, cu care a intrat deseori în conflict și i-a exilat nu o dată pe bancă. Roberto Baggio și Cassano sunt doar două exemple din trecut, în prezent Del Piero și, mai nou, Ibrahimovic intrînd în vizor. Despre suedez Capello a spus că a devenit cam egoist și că va purta o discuție serioasă cu acesta. În schimb, despre Mutu a glumit amical cu referire la numele lui, spunînd că apreciază faptul că acesta trage ca un rob la antrenamente, iar pe banca de rezervă rămîne “zitto”, adică mut. Răsplata a venit prin titularizarea din meciul cu Parma și apoi prin introducerea în partida de Liga Campionilor, în care Mutu a reușit un gol de moral. Sunt și aici cîteva nuanțe. Cu Parma a jucat mijlocaș stînga, adică postul pe care nu dădea deloc randament la națională, într-o vreme în care veronezul Mutu era fluierat încă de la aeroport. Poate de aceea presa din Italia l-a evaluat atît de diferit, distanța dintre “obscur” și “cel mai bun jucător al echipei alături de Camoranesi” fiind mare. Experiența căpătată îl ajută să se facă util și din această postură, iar declarația de după meci, în care afirmă tocmai faptul că se exprimă mai bine ca vîrf secund, dar el își va face datoria oriunde îi va cere antrenorul, este mostră de diplomație. Cu Rapid Viena însă, deși l-a substituit pe Camoranesi, a profitat de faptul că Del Piero intrase puțin mai devreme în locul lui Trezeguet și a făcut de cîteva ori schimb de locuri cu acesta, care este obișnuit să joace și în spatele vîrfurilor. Astfel s-a născut și golul descătușării, primul pentru Juventus într-un meci oficial.
În perspectivă, lucrurile se prezintă promițător pentru Adrian Mutu, în ceea ce-i privește pe contracandidații săi la un loc de titular. Nedved și Del Piero au ajuns la crepusculul carierei, amîndoi atingînd doar sporadic forma de odinioară. Trezeguet nu rezistă la uzură, francezul avînd perioade de accidentare cam în fiecare sezon de cînd a fost adus la Torino. Doar Ibrahimovic și Zalayeta pot fi considerați concurenți de cursă lungă. Aceștia trebuie însă să-și dozeze cu grijă efortul, fiindcă la sfîrșitul sezonului se vor prezenta la turneul final în Germania, unde nu-și vor permite să facă simplu act de prezență. Din rațiuni diferite, deși nu ne face plăcere s-o spunem, doar Nedved și Mutu nu au acest “stres”, nici Del Piero nefiind prea sigur de un loc în squadra lui Lippi.
Dincolo de toate convulsiile din viața sa, devenite (sperăm) istorie, sunt suficiente motive ca să-i dorim cît mai italienește lui Adrian Mutu să intre în gura lupului (in bocca al lupo = succes!)
