Mai cu o defilare în uniformă de ofițer nazist pe podiumul unei prezentări de modă, mai cu o plimbare cu iahtul său bengos pe cărările pitorești ale mării, mai cu o croazieră pe traseele distractive ale DNA-ului, mai cu un dans din buric și un carnaval exotic la Rio, mai cu o salbă zornăitoare de aventuri galante agățată berbant în jurul gâtului de curcan, mai cu o repriză de sporturi extreme (extreme de stânga, având în vedere că face parte dintr-un partid de stânga), mai cu un trabuc maltratat cu trimiteri mafiote în dantura lui falsă, Radu Mazăre – cunoscut ca macho și, în timpul liber, ca primar pe litoralul românesc – a ajuns unul dintre cei mai reprezentativi oameni politici din România.
Chiar cel mai reprezentativ, aș îndrăzni să afirm, fiindcă dacă ceilalți colegi ai săi din staulele partidelor politice se mai îngrijesc cât de cât de aparențe și se mai abțin de ochii lumii când le vine chef de mondenități și destrăbălări, Mazăre arată pe față, cu un jemanfișism epocal, cât de puternic și definitiv i se fâlfâie de noi toți.
Este oare de blamat pentru asta? Mai curând, cred că trebuie apreciat pentru sinceritate, o calitate rară astăzi, fiindcă măcar el nu joacă fals rolul celui care nu pune noaptea geană pe geană, de grija țărișoarei noastre. Spre deosebire de cabotinii vieții publice, Mazăre arată clar, citeț și pentru analfabeții comportamentului uman, că din partea lui țărișoara poate să ardă întreagă într-un incendiu, cu condiția să nu-i pârjolească orhideea de la butoniera costumului confecționat de croitorul lui „Al Capone”. Face parte dintr-un partid zis „social”, dar singura societate care îl interesează e a damelor de lux și a scamatorilor ajunși miliardari.
Dacă și-ar pune la treabă mintea sa infantilă, Mazăre ar candida cu reale șanse la șefia PSD, că-i o funcție sexy care l-ar prinde, iar apoi la președinția țării. Deocamdată se abține, fiindcă mai are câteva pițipoance de ars și unele afaceri de-un alb-murdar de încheiat la toți nasturii.
Pe deasupra, conștient că un cusur de vorbire îl face la fel de rârâit ca Geoană, crede că doi președinți PSD la rând, care graseiază de te scot din sărite, înseamnă totuși mult prea mult pentru nervii poporului românesc.
