Istoricii antichității amintesc despre obiceiul strămoșilor noștri daci de a-și vinde copiii neamurilor migratoare. Nu-i mare diferența față de ceea ce se petrece azi pe meleagurile noastre. Sărăcia îi împinge pe oameni și la așa ceva. Prostituția internațională o cere. Traficul de organe nu stă nici el în pana prostului.
E greșit totuși să se creadă că doar românii au acest păcat al comerțului cu copii. W.T. Stead, editorul publicației „Pall Mall Gazette”, a cumpărat la începutul secolului trecut o fată de 13 ani, chiar de la mama acesteia.
Scopul său era unul strict profesional, nicidecum pervers. Voia să se documenteze, în ideea de a scrie un serial în gazetă, pentru a dovedi amploarea prostituției infantile din Londra.
În demersul său, Stead n-a fost singur. A avut sprijinul unor figuri de frunte ale societății, unele chiar din mediul bisericesc. Cu toate astea, moravurile epocii victoriene s-au dovedit un aisberg prea tare pentru el. Curajosul ziarist este primul care a pățit-o. A fost condamnat la câteva luni de închisoare, speculându-se o chichiță procedurală. Aceea că a cumpărat o copilă, ca punct de pornire pentru articolul său. Adică a comis o infracțiune. Iar cine comite o infracțiune este infractor. Se mai știe că locul infractorilor este la închisoare. Pe vremea aceea, jurnalismul nu putea invoca cerințele „interesului public”.
Așa o pățesc cei care își propun să vindece societatea. Societatea se vindecă singură, dacă e să se vindece. Noroc că Stead n-a stat prea mult la frână. A fost eliberat, fiindcă – pentru a folosi o platitudine care ar fi placul idioatei reviste „Formula AS” – „Dumnezeu avea planuri mari cu el”.
Care erau acele planuri? Vă spun imediat. În 1912, Stead și-a propus să scrie un reportaj despre o călătorie pe apă între continente. Așa că s-a îmbarcat pe un vapor. Care întâmplător se numea „Titanic”.
Speed a murit înecat. Ultimele lui clipe probabil că și le-a petrecut înjurând de toți sfinții. La fel aș fi făcut și eu, ’tu-i Titanicu’ mă-sii!
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
