Ai păcătuit? Ridică-te!

Ai păcătuit? Vino în Biserică și șterge păcatul tău. Ori de câte ori cazi pe un drum, tot de atâtea ori te și ridici; astfel, ori de câte ori păcătuiești, de atâtea ori să te și pocăiești. Nu deznădăjdui, nu fi nesârguincios, ca să nu-ți pierzi nădejdea în bunătățile cerești care s-au pregătit pentru noi. Și chiar dacă și la bătrânețe ai păcătuit, pocăiește-te și vino în Biserică. Aici este spital, nu tribunal. Aici se dă iertare, nu ți se cere a răspunde pentru păcate. Spune-I lui Dumnezeu, „Ție unuia am greșit și răul în fața Ta l-am făcut” (Psalmi 50, 4), și te va ierta. Arată-I pocăință și te va milui. Căci unele depind de noi iar altele de Dumnezeu. Dacă noi facem ceea ce depinde de noi, va face și Dumnezeu ceea ce depinde de El.
Așadar, de vreme ce Domnul tuturor este atât de iubitor de oameni, să nu fim nepăsători față de mântuirea noastră. Ne așteaptă Împărăția Cerurilor, pe care ochiul n-a văzut-o și urechea n-a auzit-o și la inima omului nu s-a suit. Nu trebuie să facem tot ce ne stă în putință ca să n-o pierdem? Nu trebuie să dăm ceva, fie și cât de mic, pentru a le dobândi pe cele mari și neprețuite? Să ne pocăim, deci, să obișnuim mâinile noastre să dea milostenie, să ne smerim, să ne întristăm, să plângem. Toate acestea sunt mici. Mari, mai presus de puterile noastre, sunt cele pe care ni le va da Dumnezeu, raiul și împărăția cerurilor, în care fie să intrăm cu toții, cu harul Lui.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 88)