Iată că echipa națională a României s-a dres pe seama ultimei clasate din lumea asta la sportul numit fotbal, dar după un început penibil, că la asta ne pricepem foarte bine. Și când spun început, mă refer la chiar la momentul imnului, la care domnul cu vocea, Cezar Ouatu, s-a ales cu supranumele Plouatu! Că voce avea, asta e cert, dar nu atât de bubuitoare încât să se audă fără microfon pe un stadion. Apoi a început și sportul numit fotbal, cu băieții ăia de pe ultimul loc deschizând scorul dintr-o fază chiar ”frumi”, bravo lor! Apoi și-au dat-o și la ei în poartă, probabil pentru a evita să asiste la chinurile jucătorilor noștri. Oricum, până au început lucrurile să se așeze la locul lor a durat un sfert de meci, bravo… tot lor! Or fi băieții din San Marino pe ultimul loc din lume, dar să știți că s-ar fi calificat fără probleme la Cupa Mondială de Umor. O pagină de Facebook ce-și zice San Marino Futbol a scris așa când România a înscris ultimul gol, ăla de 7-1: ”Parcă suntem Brazilia jucând contra Germaniei”! Pentru cei care au deschis ochii mai târziu în fotbal, era o referire la semifinala de la CM din 2014, Brazilia – Germania 1-7. Treaba lor cu cine s-au comparat ei, cert e că pe noi ne-au făcut nemți.
În fine, s-au tras și barajele de la primăvară, ambele baraje, cu tot cu traseu și cu țările gazdă. De data asta niciun pic de noroc pentru ai noștri, că nu mai e familia Iordănescu la națională. Prima dată ne vom deplasa în Turcia, după care, presupunând că am putea face surpriza, ne-am deplasa iarăși la învingătoarea dintre Slovacia și Kosovo. Partea cea mai interesantă aici este că Mircea Lucescu va mai găsi motiv să steie, cum ar spune unul dintre primii săi elevi, Ioan Andone. Cum Lucescu ăl Bătrân a făcut carieră în fotbalul cu semilună, s-ar zice că tot el ar fi cel mai indicat pentru a-i înfrunta pe turci. E drept, a avut mai mult succes la echipele de club decât la națională, dar nu ne-om împiedica acum de acest amănunt. Până la primăvară mai e o iarnă, vom aveam vreme de dezbătut la gura sobei.