Ai nimănui

În majoritatea școlilor din Anglia, acolo unde sănătatea nației chiar contează, nefiind doar prilej de lătrat prin campaniile electorale, ca la noi, ziua de vineri este dedicată, în cele mai multe din ele exclusiv, sportului. Chestia tare e că nu fotbalul e rege, ci rugby-ul, fiind subiect de examene în fiecare an. Există însă și licee unde fotbalul își trage partea leului. Nu știu însă dacă și în școlile ajutătoare, adică în cele frecventate de copii cu felurite disabilități, se practică fotbalul la orele de educație fizică, și nici dacă acestea au echipe, eventual chiar angrenate în competiții. Cu siguranță însă că dacă există echipe în școlile ajutătoare, acestea nu pot să arate mai rău decât a arătat Steaua alaltăieri seară la Plzen. Nici dacă ar fi avut grave handicapuri motorii ori de orientare în spațiu, nu cred că amărâții prezenți pe gazonul cehesc ar fi putut juca mai prost. Părea că se văzuseră pentru prima oară în viața lor, că regulamentul nu l-au înțeles până la capăt (adică de ce e bine/necesar/de dorit să duci mingea până în ațele din partea ailaltă de teren), că în joc nu sunt puncte și bani buni, ci maximum vreo 3-4 beri. Asta, la nivel colectiv, de echipă adică. La nivel individual, lucrurile s-au prezentat numai cu nițel mai rău, în sensul că pasele ori n-ajungeau nicăieri, ori ajungeau la adversar, că șuturi pe poartă parcă au fost în număr de… unul!, însă cel mai complicat părea a fi să ții chestia aia pe lângă tine: am văzut fotbaliști călcând pe ea și prăbușindu-se, centrând spre stânga și mingea luând-o în dreapta, dar și luftând într-un mare fel când doar voiau să centreze, în sfârșit, un haos general și total, pe care cehii l-au taxat insuficient, probabil nici lor nevenindu-le să creadă că asta-i aceeași echipă care i-a snopit până acum pe unde i-a prins. Păreau, cum vă zic, o adunătură de orfani, asistați social, ba și marcați de grave probleme de sănătate. Să fie oare doar faptul că echipa a făcut-o Gigi?