Construcțiile care se ridică în preajma monumentelor istorice, de cele mai multe ori cu avizul sau sub ochii închiși ai autorităților, au efecte la care cei puși să vegheze la obiectivele de patrimoniu nici nu se gândesc, în graba de a mai încasa niște bani. Un avertisment de la cel mai înalt nivel a venit la sfârșitul săptămânii trecute, când Comitetul patrimoniului mondial a decis eliminarea de pe Lista Patrimoniului UNESCO a Văii Dresda Elbe, din cauza construcției unui pod cu patru benzi. La Probota, mănăstire cu statut UNESCO, însăși primăria a ridicat mai mult de un nivel dintr-o școală exact în fața zidurilor mănăstirii, la 18 metri de monument.
Mănăstirea Probota, la restaurarea căreia s-au cheltuit peste un milion de dolari, dați de statul japonez, riscă să fie îngropată chiar de cine ar trebui să o protejeze- administrația locală. Și asta în condițiile în care Comitetul UNESCO a devenit extrem de atent la modul în care este conservat patrimoniul mondial și, acolo unde reglementările nu sunt respectate, recurge la declasificare.
Semnalul a fost dat la reuniunea Comitetul patrimoniului mondial de la Sevilla, din 22-30 iunie a.c.. În timpul sesiunii, Comisia a analizat starea de conservare a celor 177 de obiective din patrimoniului mondial, din care județul Suceava are șapte, și, pentru a doua oară în istoria Convenției privind protecția patrimoniului cultural și natural al lumii, adoptată de UNESCO în 1972, un obiectiv a fost declasat. Duminică, Comisia a decis că Valea Dresda Elbe din Germania nu-și mai poate menține statutul de obiectiv UNESCO. De asemenea, la reuniune s-a completat și lista patrimoniului mondial UNESCO în pericol cu încă două obiective, alături de alte 28 din 24 de țări. Motivele celor mai multe decizii de includere pe lista Pericol o reprezintă „dezvoltarea urbană, în lipsa unor politici de conservare, restaurări dubioase, defrișările ilegale, gestionarea de teren în apropiere de biserici și pierderi de autenticitate, din cauza activității desfășurate în clădiri înscrise de UNESCO pe Lista Patrimoniului Mondial”.
Regulile extrem de stricte impuse monumentelor din patrimoniul mondial nu interesează, însă, autoritățile locale din Dolhasca, oraș-comună pe raza căreia se află și mănăstirea Probota. Cu un an înainte de alegerile locale din 2008, administrația a decis că cel mai bun loc pentru amplasarea unei școli noi cu WC în curte este fix în fața mănăstirii. Fără să anunțe nici o autoritate în domeniul culturii, administrația a dat rapid drumul la construcție, care a crescut până a ajuns și la ochii Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (CNMI), din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.
Din cauza umezelii, în pivnița restaurată, a domnitorului Vasile Lupu, au apărut stalactitele
După ce s-au ridicat aproape două niveluri, CNMI a decis demolarea școlii, sesizând că imobilul, prevăzut în proiect cu parter și etaj, a fost amplasat la doar 18 metri de ctitoria voievodului Petru Rareș. Construcția ar fi trebuit să fie demolată și eliberat amplasamentul din primăvara acestui an, dar asta nu s-a întâmplat nici până acum. CNMI a cerut să se elaboreze un alt proiect, care să aibă în vedere o școală doar cu parter amplasată la distanța prevăzută de lege, față de mănăstire. Evident că Primăria Dolhasca nu a făcut nimic și pereții ridicați până acum sunt în picioare de cealaltă parte a aleii care înconjoară monumentul.
Încălcarea perimetrului de protecție nu este singura problemă cu care se confruntă această mănăstire de o rară frumusețe. Beciurile celor două Case Domnești, a lui Vasile Lupu și a lui Petru Rareș, din curtea mănăstirii au urgentă nevoie de bani. Primul a fost restaurat de japonezi, odată cu biserica, dar pentru că nu s-a folosit o protecție a lucrării împotriva infiltrațiilor acum apa face ravagii în zidurile restaurate. Calcarul din apa infiltrată a format deja mici stalactite în pivniță și un colț de perete s-a prăbușit. O comisie formată din directorul Complexului Muzeal Bucovina, Emil Ursu, directorul Direcției pentru Cultură Suceava, Daniel Hrenciuc, și Viorel Blanaru, specialist în monumente al Direcției pentru Cultură, au inspectat, ieri, zidurile pivniței și au concluzionat că pentru salvare trebuie intervenit urgent. Potrivit lui Blanaru, sunt necesare excavații, izolație pentru ziduri și un înveliș de protecție, ceea ce ar însemna un necesar de circa un milion de euro. În pivnița Casei Domnești a lui Vasile Lupu, administrația mănăstirii ar fi vrut să amenajeze un lapidarium, deoarece deține un număr mare de pietre de mormânt, dar din cauza umezelii excesive a renunțat.
Ministerul Culturii e mai preocupat să avizeze mall-uri în centrele istorice decât de protecția monumentelor
Al doilea beci ar fi trebuit să fie restaurat de Guvernul României, dar lucrările au rămas în același stadiu din anul 2000, când au plecat japonezii.
De asemenea, are nevoie de conservare șarpanta mănăstirii, și asta presupune o echipă de alpiniști utilitari, achiziționarea unei soluții de ulei de in cu sadochil și aproximativ 200 de milioane de lei vechi. Umezeala ridicată reprezintă un pericol și pentru pereții mănăstirii, mai ales pe timp de iarnă deoarece, deși la restaurare japonezii au introdus un sistem de încălzire prin pardoseală, acesta nu este folosit pentru că presupune costuri ridicate.
Stareța mănăstirii, stavrofora Marina Țurcanu, ne-a spus că, în urmă cu nouă ani, utilizarea sistemului costa 60 de milioane de lei lunar, pentru că alimentarea se face cu butelii mari de gaz, în comună neexistând rețea de gaz metan. La o evaluare a costurilor de astăzi nici nu vrea să se gândească. „Nu ne permitem”, a spus stareța.
Din păcate, în ciuda declarațiilor de sprijin a dezvoltării turismului în județ, tocmai punctele forte ale acestei zone sunt lăsate de izbeliște. Drumul până la Probota este înfiorător, cu cratere care se unesc între ele și nu ai ce să ocolești, iar pe tot traseul din Suceava, prin Liteni, până la mănăstire nu numai că nu există nici măcar o singură plăcuță care să indice că ar exista un monument UNESCO, dar dacă vrei să afli drumul spre acest obiectiv turistic nu ai altă șansă decât să oprești din când în când câte un om pe stradă și să întrebi cum ajungi la mănăstire.
Autoritățile locale nu intervin decât să facă rău, iar cele centrale sunt mai preocupate de cum se poate declasifica un monument în regim de urgență sau de cum să avizeze construcția unui mall într-un centru istoric.
Cu această problemă se confruntă Sibiul, de exemplu, după ce Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Cultural a avizat, zilele trecute, Planul Urbanistic Zonal pentru un viitor mall în zona centrală a orașului, fără să țină cont de specificul și intenția autorităților locale de a include zona istorică în lista patrimoniului universal UNESCO. La nivel declarativ, autoritățile susțin mereu că doresc să pună centrele istorice sub protecție mondială, dar în practică aprobă proiecte imobiliare care vin în totală contradicție cu protecția monumentelor.
