Agnetul și miridele în cadrul Sfintei Liturghii (II)

Evanghelistul Ioan, Sfânta Fecioară Maria, au asistat la răstignirea lui Hristos, dar, nici unul din aceștia nu s-a răstignit împreună cu Hristos. Pe lemnul Crucii s-a răstignit singur Iisus Hristos, pentru răscumpărarea întregului neam omenesc.
La fel și pe Sfântul Disc, numai Iisus Hristos se jertfește, în timp ce toți ceilalți pentru cere s-au scos miride sunt prezenți, sunt de față, dar nu se jertfește nici unul dintre ei.
De vreme ce numai Iisus Hristos este cel ce s-a jertfit pe Cruce și de vreme ce tot numai El se jertfește în Sfânta Euharistie, pentru iertarea păcatelor și pentru mântuirea neamului omenesc, este firesc, este logic și natural că numai pâinea care Îl reprezintă pe El, adică numai agnetul să se prefacă în Trupul Său, iar nu și celelalte părticele, care nu reprezintă pe Iisus Hristos.
În ceea ce privește tăierea, scoaterea și așezarea pe Sfântul Disc a miridelor, în jurul agnetului, este o acțiune care a început să se introducă în ritualul Proscomidiei, începând cu a doua jumătate a secolului al optulea și desăvârșirea ei a durat până la sfârșitul veacului al nouălea.
Dacă din prima pâine, din prima prescură, s-a scos agnetul pentru Mântuitorul, din prescura a doua se scoate o părticică în formă de triunghi pentru cinstirea și pomenirea Sfintei Fecioare Maria. Aceasta părticică se așează, pe Disc de partea dreapta a agnetului.
Din prescura a treia se scot părticele, se scot miride pentru așa numitele „noua cete ale Sfinților”. În ceea ce privește miridele pentru acestea, trebuie să spunem că există deosebiri între Liturghierele și practica Bisericii Ortodoxe eline și între Liturghierele și practica celorlalte Biserici Ortodoxe. În Biserica Ortodoxă elină, prima părticică, prima miridă din prescura a treia se scoate pentru „căpeteniile oștilor îngerești, Mihail și Gavriil și toate puterile cerești”. În celelalte Biserici Ortodoxe se scoate – după cum se știe – prima miridă din prescura a treia pentru pomenirea „cinstitului, măritului Prooroc, înainte mergătorului și botezătorului Ioan”.
Instrucțiunile Patriarhului Constantinopolului Nicolae Gramaticul, alcătuiesc cel dintâi document scris, care cuprinde dispoziția de a se face pomenirea Sfinților îngeri și a se rândui prima miridă din prescura a treia pentru cereștile puteri. Sub influența Liturghierelor și practicilor grecești s-a introdus pomenirea „cereștilor puteri Mihail, Gavriil și a tuturor netrupeștilor puteri” și în Liturghierul bulgar, tipărit la Sofia, ediția din 1928, precum și în Liturghierul românesc, tipărit la București, ediția din 1937. Întroducerea acestei pomeniri în Liturghierul bulgar și în cel roman a dat naștere unor polemici aprinse în lumea teologilor.
Problema pomenirii puterilor cerești la Sfânta Proscomidie a fost tratată și de Sfântul Simeon al Tesalonicului. El nu numai că aprobă, dar și justifică în felul următor practica grecească:
„Una (adică cea dintâi miridă din prescura a treia), o aduce întru cinstea și pomenirea cinstitelor și cereștilor puteri, a celor fără de trup. Această aducere pentru îngeri este necesară deoarece ei au fost slujitori ai misterului întrupării, pentru că ei s-au unit cu noi și suntem o singură Biserică… pentru că ne sunt păzitori și mijlocitori către Dumnezeu…”
Grigore Palama a fost împotriva pomenirii Îngerilor și împotriva miridei pentru netrupeștile puteri. El a justificat punctul său de vedere argumentând că Fiul lui Dumnezeu n-a îmbrăcat fire îngerească, că nu pentru îngeri s-a întrupat Hristos, că nu a pătimit și nu a instituit Taina Sfintei Euharistii pentru ei. Sfânta Scriptură nu spune că îngerii sunt Trupul lui Hristos, nici împreună moștenitori ai Săi și nici aceea că ei împărățesc cu dânsul. Deci, după teza lui Grigore Palama nu se pot scoate miride pentru Sfinții îngeri, deoarece ei nu fac parte din corpul mistic al lui Iisus Hristos.
Cele nouă cete ale Sfinților pentru care se scot miride la Sfânta Proscomidie sunt următoarele:
1. Înainte-mergătorul și Botezătorul Ioan…
2. Sfinții măriții Prooroci…
3. Sfinții măriții și întru tot lăudații Apostoli…
4. Sfinții și lăudații Mucenici…
6. Cuvioșii și de Dumnezeu purtătorii Părinți…
7. Sfinții și făcătorii de minuni, fără de arginți…
8. Sfinții și drepții dumnezeiești părinți Ioachim și Ana și Sfântul prăznuit în ziua respectivă…
9. Sfântul Părinte a cărui Liturghie se săvârșește…
Miridele pentru acești Sfinți se așează pe Disc în stânga agnetului, în rânduri de câte trei.
Din prescura a patra se scot părticele de pâine pentru pomenirea celor vii, în frunte cu Episcopul, iar din pâinea a cincia se scot miride pentru cei decedați. Întrucât numărul acestora este foarte mare, părticelele de pâine scoase pentru pomenirea lor sunt mai micuțe. Ele se așează pe Sfântul Disc în partea de jos, sub agnet.
Introducerea acestor miride în ritualul Proscomidiei s-a făcut cu scopul de a reprezenta simbolic pe Sfântul Disc unitatea în Iisus Hristos a întregii Biserici.
O altă dovadă că miridele nu se transformă în Trupul Mântuitorului Hristos, avem în faptul că atunci când preotul rostește cuvintele: „Să luăm aminte…, Sfintele Sfinților”, el prinde cu amândouă mâinile și înalță numai agnetul, făcând cu el deasupra discului semnul Sfintei Cruci. Această ridicare înseamnă, după comentatorii Sfintei Liturghii, înălțarea lui Iisus Hristos pe Cruce, precum și Moartea și învierea Lui. Dacă tot ceea ce se află pe Disc ar fi prefăcut în Trupul Domnului, atunci preotul ar trebui să facă și ridicarea tuturor părticelelor. Dacă și miridele ar fi prefăcute în Trupul Domnului, ar fi imposibil de conceput ca atunci când e vorba de înălțarea lui Hristos pe Cruce să fie înălțat numai agnetul, numai o parte a Trupului Său, în timp ce celelalte părți să rămână jos pe Disc.
Din îndrumările pe care le dă Liturghierul cu privire la sfărâmarea agnetului și la împărtășirea slujitorilor și a credincioșilor cu Trupul și Sângele Mântuitorului, se desprinde constatarea că miridele nu sunt prefăcute în Trupul lui Iisus Hristos. Iată ce spun în această privință Liturghierele:
„…Apoi luând preotul slujitor părticica Is. o pune în Sfântul Potir, iar părticica Hr. o împarte preoților și diaconilor, care slujesc împreună cu el. Celelalte două sfinte părticele, adică Ni. și Ka. se sfarmă în părticele mai mici, cât să fie de ajuns pentru cei ce vor să se împărtășească. Din părticica Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, sau din ale celor 9 cete, sau din altele, câte sunt pre Sfântul Disc să nu se împărtășească nimeni, nicidecum, ei numai din sfânta pâine (agnet)” .
Aici se interzice în mod categoric împărtășirea slujitorilor sau a credincioșilor cu alte părticele de pe Sfântul Disc, în afară de cele ale agnetului. Se înțelege foarte clar motivul acestei interdicții și anume: pentru faptul ca părticelele de pe Sfântul Disc, adică miridele, nu sunt prefăcute în Trupul lui Hristos.
Aproape toate edițiile mai vechi ale Liturghierelor românești dau clar, și amănunțit învățătura Tipicului, în sensul că atunci când există credincioși de împărtășit cu Sfintele Taine, miridele se păstrează pe Sfântul Disc și nu se introduc în Sf. Potir decât după ce s-a terminat împărtășirea acestora.
Aceeași purtare de grijă de a nu împărtăși cu miride pe credincioși se observă și atunci când este vorba de pregătirea Sfintei Euharistii pentru cei bolnavi. Penticostarul ne învață că părticelele care trebuie pregătite în Joia Mare și în ziua a treia de Paști, în chip special, ca să se păstreze apoi un an întreg și să fie totdeauna gata spre grabnica împărtășire a celor bolnavi, se iau exclusiv din Sfântul Agnet. Acest agnet prefăcut în Trupul lui Hristos la Liturghia din Joia Mare, este păstrat fără miride, până a treia zi de Paști, când are loc sfărâmarea și pregătirea părticelelor.
Astfel, trebuie să reținem că numai Sfântul Agnet se preface, în timpul epiclezei, în Trupul Domnului Iisus Hristos, în timp ce miridele rămân pâine sfințită, pâine binecuvântată.