Agentul României la Curtea Internațională de Justiție, Bogdan Aurescu, a declarat într-un interviu acordat MEDIAFAX că procesul de la Haga se referă în mod exclusiv la delimitarea spațiilor maritime din Marea Neagră, aflate dincolo de teritoriul de stat pe o suprafață de circa 12.000 km. pătrați.
Zona aflată în litigiu conține resurse de hidrocarburi de anvergură medie, estimate în jurul a 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale și o cantitate mai mică de petrol.
Bogdan Aurescu a subliniat că apartenența Insulei Șerpilor la România sau Ucraina nu va face obiectul pronunțării Curții. Măsurile întreprinse de autoritățile de la Kiev în legătură cu Insula Șerpilor nu au efecte juridice, susține oficialul român, potrivit căruia Ministerul de Externe a informat întotdeauna partea ucraineană cu privire la poziția României de a considera Insula Șerpilor o stâncă.
Potrivit agentului României la Curtea Internațională de Justiție (CIJ), instanța beneficiază de o reputație deosebită, dar și de o experiență foarte bogată. Acestea au fost motivele pentru care atât România, cât și Ucraina au ales CIJ pentru a soluționa acest caz.
În ceea ce privește așteptările părții române, Bogdan Aurescu susține că se așteaptă la „o soluție echitabilă, deci favorabilă României”.
Vă prezentăm integral interviul acordat agenției MEDIAFAX de Bogdan Aurescu, agentul României la CIJ:
Reporter: În ce stadiu se află procesul în prezent și când ar urma să se finalizeze? Care au fost fazele procesului de la Haga?
Bogdan Aurescu: Procesul de la Haga se găsește în acest moment în partea finală a fazei scrise, care a început în septembrie 2004, atunci când România a sesizat Curtea Internațională de Justiție. Faza scrisă a constat în depunerea unor documente care conțin argumentele juridice ale părții române: un memoriu, un contra-memoriu depus de către partea ucraineană ca reacție la memoriu, apoi o replică a părții române în decembrie 2006 și ultimul document al părții ucrainene, o duplică, depusă în 2007. În acest moment, așteptăm decizia Curții cu privire la data la care urmează să înceapă faza orală, adică pledoariile din fața judecătorilor Curții. Trebuie precizat că există o diferență de regim juridic între cele două faze ale procesului. Faza scrisă, în care ne aflăm încă, presupune o anumită regulă de confidențialitate a argumentelor părților care au fost deja depuse la Curte, în timp ce faza orală este publică, putând participa oricine este interesat, inclusiv presa. Prin urmare, voi cere permisiunea ca atunci când vom discuta despre anumite aspecte care țin de argumentația juridică să respectăm această regulă pe care ne-o impune Curtea.
Rep.: Care sunt obiectul și miza diferendului de la CIJ? Ce soluție urmează să pronunțe în mod concret Curtea?
B.A.: Procesul de la Haga se referă în mod exclusiv la delimitarea spațiilor maritime din Marea Neagră, care se numesc platou continental și zona economică exclusivă. Este vorba despre spații care sunt dincolo de teritoriul de stat, dar care sunt importante pentru că asupra lor statul exercită drepturi suverane și jurisdicție suverană. Vorbim despre o suprafață care este în jur de 12.000 de kilometri pătrați de platou continental și zonă economică exclusivă.
În ceea ce privește miza concretă, economică, a diferendului, aceasta se referă la resursele de hidrocarburi de anvergură medie care se găsesc în această zonă. Conform surselor publice, date inclusiv în presa și română și ucraineană, aceste resurse sunt estimate în jurul a 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale și, de asemenea, o cantitate ceva mai mică de petrol.
În ceea ce privește soluția pe care o va pronunța Curtea, așa cum au solicitat România și Ucraina în cadrul procesului, este vorba despre o linie de delimitare care va stabili pe de-o parte platoul continental și zona economică exclusivă care revin României, respectiv platoul continental și zona economică exclusivă care revin Ucrainei. Este o linie definită prin puncte ale căror coordonate geografice – latitudine, longitudine – vor fi precizate în hotărârea Curții.
Rep.: Care este rolul Insulei Șerpilor în acest proces?
B.A.: Trebuie precizat foarte clar că Insula Șerpilor nu face obiectul procesului de la Haga. La Haga nu se discută asupra apartenenței Insulei Șerpilor, iar motivul pentru care nu se discută acest lucru este acela că, în 1997, prin Acordul conex prin schimb de scrisori la Tratatul politic de bază încheiat atunci, părțile au decis, au căzut de acord ca să solicite Curții Internaționale de Justiție numai delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive în Marea Neagră. Prin urmare, apartenența insulei nu face obiectul procesului. Curtea, ca orice curte internațională, nu poate să decidă decât asupra acelor aspecte cu privire la care părțile au fost de acord și practic aceasta este competența Curții în acest caz, definită în mod foarte clar de către părți.
Rep.: Și, în acest context, ce efecte au măsurile autorităților ucrainene de pe Insula Șerpilor? Am văzut că în ultima vreme au lansat o rută turistică, un muzeu istorico-arheologic. Care sunt efectele? Doar de imagine?
B.A.: Nu există niciun fel de efecte juridice. Este doar o activitate care în planul procesului de la Haga, din perspectiva părții române, nu prezintă niciun fel de relevanță. România a reacționat întotdeauna atunci când astfel de măsuri au fost făcute cunoscute public și întotdeauna Ministerul român de Externe a informat partea ucraineană atât în scris, pe canal diplomatic, așa cum se obișnuiește, cât și în mod public cu privire la poziția sa, în sensul că aceste măsuri nu pot să fie opozabile României, nu pot produce efecte asupra delimitării spațiilor maritime. Ele nu pot transforma caracteristicile naturale ale Insulei Șerpilor pe care România a considerat-o întotdeauna ca fiind o stâncă.
Ceea ce se poate discuta în cadrul procesului de la Haga în legătură cu Insula Șerpilor este altceva, și anume, dacă aceasta are sau nu vreun rol, vreo influență oarecare în procesul de delimitare. Prin urmare, ceea ce este important de spus – în ciuda amplorii mediatice pe care o are acest subiect care este în mod firesc sensibil în opinia publică românească în orice caz, datorită conotațiilor istorice – în realitate în cadrul procesului, în ansamblul argumentelor sau al liniilor de argumentație, chestiunea legată de insulă are de fapt un loc mai degrabă secundar. Este, sigur, foarte vizibilă această dezbatere publică ce este cel mai ușor de înțeles de către public – stâncă sau insulă? Este la fel de posibil ca, în procesul de la Haga, având în vedere și celelalte aspecte care se iau în considerare, cum ar fi poziția geografică a insulei, practica altor state, jurisprudența curților internaționale care au efectuat astfel de delimitări, Curtea nici să nu se pronunțe dacă Insula Șerpilor este stâncă sau insulă, ceea ce nu înseamnă însă că va primi eventual un rol mai mare sau mai mic. Totuși, până la urmă, din punctul de vedere al României, poziția pe care întotdeauna am exprimat-o a fost aceea că Insula Șerpilor nu este decât o stâncă.
Rep.: De ce ați ales Curtea Internațională de Justiție? Care este garanția că o hotărâre a CIJ va oferi o soluție echitabilă?
B.A.: Curtea Internațională de Justiție este principalul organ judiciar al ONU și în această calitate a soluționat cele mai multe diferende internaționale soluționate de vreo curte internațională până în prezent. Este vorba despre 97 de hotărâri în cazuri contencioase, dintre care jumătate sunt sau au fost diferende de tip teritorial sau maritime și teritoriale sau maritime. Există foarte multe cazuri, foarte multe spețe de delimitări maritime pe care Curtea le-a rezolvat. Chiar în acest moment dacă ne uităm la rolul Curții, la cazurile care sunt în curs de soluționare, avem cel puțin trei astfel de cazuri. În orice caz, CIJ a fost sesizată și pentru faptul că a reușit să dezvolte o metodă de delimitare cu parametri extrem de clari, care presupun un anumit algoritm matematic, dar și pentru că există în compoziția Curții 15 judecători care au o competență și o integritate profesională deosebite, dincolo de orice fel de suspiciune de părtinire și care au o expertiză consolidată în materie de delimitări maritime. Ceea ce înseamnă că soluția Curții va fi una echitabilă, deci în favoarea României.
Rep.: De ce nu puteți expune public argumentele? Bănuiesc că este valabil și pentru partea ucraineană…
B.A.: Partea română a ales pe parcursul fazei scrise să respecte această confidențialitate pe care o impune regulamentul Curții și această regulă de confidențialitate presupune că nimic din ceea ce a fost transmis deja Curții în documentele scrise – argumentație juridică, elemente de probă – nu poate fi dezvăluit în public. Aceasta nu înseamnă că partea română nu folosește toate argumentele care pot fi folosite pentru a susține interesele părții române. Aceste argumente au fost transmise CIJ, iar în momentul în care vor fi prezentate în fața Curții în timpul audierilor vor fi făcute publice.
Rep.: Și care este sancțiunea în cazul dezvăluirii vreunei informații?
B.A.: În cazul în care o informație de acest gen se face publică, în primul rând apare o anumită pierdere de credibilitate a părții în fața Curții. În al doilea rând, vorbind pur ipotetic – nu mă refer la cazul nostru – se poate interpreta că dezvăluirea unor argumente juridice din caz poate să genereze o anumită influență, o anumită presiune asupra judecătorilor în sensul dorit de acea parte. (…) Partea română în acest moment a ales să păstreze această conduită discretă. De aceea, nu putem spune de ce, de exemplu, măsurile pe care Ucraina le ia pe Insula Șerpilor nu produc efecte juridice, pentru că exstă o serie de argumentații foarte bine puse la punct care au fost deja transmise Curții. Dar această conduită discretă nu este de fapt decât o conduită responsabilă. Ceea ce pe noi ne interesează în acest moment este să facem tot ceea ce depinde de noi în limitele regulilor pe care ni le-a creat Curtea, pentru a câștiga acest proces. Și vreau să vă asigur că echipa română care se ocupă de acest caz nu va uita niciun argument care poate să fie util pentru soluționarea acestui caz în interesul României. Iar aceste argumente vor fi publice în momentul pledoariilor care sperăm noi că vor fi nu peste mult timp.
Rep.: Nu s-a putut ajunge la o înțelegere cu partea ucraineană prin negociere. De ce?
B.A.: În primul rând trebuie spus că nu s-a negociat numai cu partea ucraineană. Au existat negocieri și în perioada sovietică, 1967-1987. Au existat runde de negocieri care nu au ajuns la niciun rezultat. Ulterior au existat runde de negocieri în contextul discuțiilor asupra Tratatului politic de bază și, ulterior, vreme de șase ani de zile, 34 de runde de negocieri. Din păcate însă, din cauza diferenței de poziție foarte mari, a unei abordări cu totul și cu totul diferite atât în ceea ce privește metoda de delimitare cât și linia de delimitare, toate acestea au dus la constatarea de către partea română că mersul pe calea negocierilor nu mai este eficient. În momentul în care condițiile pentru sesizarea Curții Internaționale de Justiție au fost îndeplinite, partea română a considerat că recursul la acest for (…) este cea mai bună modalitate de promovare și de realizare a intereselor României.
Rep.: Ce valoare va avea hotărârea CIJ și care va fi sancțiunea în cazul nerespectării acesteia?
B.A.: Hotărârile CIJ sunt obligatorii din punct de vedere juridic, sunt definitive, deci nu pot fi atacate cu apel sau cu recurs, și sunt executorii, ceea ce presupune, în cazul ipotetic în care o parte nu dorește să execute hotărârea, că cealaltă parte, conform Cartei ONU, poate să sesizeze Consiliul de Securitate care, la rândul său, conform aceluiași text din Cartă, va adopta măsurile necesare pentru a asigura executarea hotărârii. Nu există până în prezent cazuri de neexecutare a unei hotărâri a CIJ și nu există niciun astfel de caz nici în materia delimitărilor maritime. În plus, trebuie amintit că, la cel mai înalt nivel, președinții celor două state – România și Ucraina – au precizat că cele două țări vor respecta hotărârea Curții Internaționale de Justiție.
Rep.: Ce șanse sunt pentru o soluție favorabilă României?
B.A.: Sigur că ar fi neuzual și contraproductiv să mă antepronunț cu privire la o soluție. Noi, echipa română care lucrează în acest caz, facem tot posibilul pentru ca soluția să fie una favorabilă. Și ne dorim, evident, ca soluția să fie una favorabilă. Dar doar CIJ este cea care va putea, la momentul pronunțării hotărârii, care va fi într-o perioadă de trei până la șase luni de la momentul finalizării pledoariilor, doar această soluție va putea să spună dacă România a câșigat sau a pierdut. Până la urmă însă, există certitudinea că orice hotărâre a CIJ duce la o aplicare corectă a dreptului internațional (…) deci la o soluție echitabilă, prin urmare la o soluție care este favorabilă României. Sigur că nu trebuie omis faptul că în toată perioada negocierilor pe care România le-a dus cu Ucraina și, anterior, cu Uniunea Sovietică, România a promovat metoda pe care CIJ și alte tribunale internaționale au folosit-o pentru soluționarea unor astfel de procese de delimitări maritime.
