Spre deosebire de regiunile separatiste din Georgia, o soluție pare să se profileze în Transnistria, un al teritoriu separatist prorus, care ar putea reveni sub tutela Republicii Moldova dacă fostul stat sovietic renunță la proiectul de aderare la NATO, relatează AFP.
„Suntem optimiști” în privința șanselor de reglementare a conflictului cât mai curând, a declarat șeful diplomației moldovene, Andrei Stratan. „Există voința din partea părții ruse de a ne ajuta”, a subliniat acesta.
Transnistria, un teritoriu de aproape 500.000 de locuitori, separat de restul teritoriului moldovean de fluviul Nistru, și-a proclamat independența față de Republica Moldova în 1990, declanșând un conflict soldat cu sute de morți.
Regiunea nu a fost niciodată recunoscută de comunitatea internațională, nici de Rusia, dar Moscova susține economic și politic acest teritoriu unde este staționat și un contingent militar rus.
După ce planul său de reglementare a conflictului a eșuat în 2003, Rusia a lansat anul acesta o nouă propunere Chișinăului care constă într-o „declarație de neutralitate permanentă” din partea Republicii Moldova, potrivit ministrului moldovean de Externe. În schimb, Transnistria va reveni sub suveranitatea Chișinăului, dar cu un statut de autonomie extinsă.
Dintre vecinii Republicii Moldova, România este deja membră a NATO iar Ucraina este ferm decisă să se alăture Alianței Nord-Atlantice, alături de Georgia, planuri care irită însă Moscova.
Rusia nu vede cu ochi buni nici aderarea Republicii Moldova la NATO, deși Chișinăul, care aspiră la integrarea europeană, nu și-a manifestat niciodată public ambiția de se alătura blocului militar.
„Moscova se teme ca, odată cu o eventuală schimbare de putere în Moldova (condusă în prezent de comuniști), Chișinăul să nu își schimbe opinia în privința NATO”, a explicat Andrei Safonov, redactor-șef al săptămânalului transnistrean de opoziție, Novaia Gazeta.
În aprilie, președintele moldovean Vladimir Voronin, s-a întâlnit cu liderul separatist Igor Smirnov pentru prima dată în ultimii șapte ani. El și-a exprimat atunci speranța că respectivul conflict va fi soluționat înainte de organizarea alegerilor legislative, programate să aibă loc la începutul anului 2009.
La două luni după această întâlnire, Tiraspolul, capitala Transnistriei, este departe de a împărtăși acest optimism, la fel ca și opoziția moldoveană pentru care poziția Chișinăului nu dezvăluie decât „un adevărat populism” înaintea alegerilor legislative.
„Sunt ani de zile de când Chișinăul propagă iluzii privind așa-zisa ușurință cu care conflictul poate fi rezolvat”, a declarat Serghei Simonenko, adjunctul ministrului transnistrean de Externe. „Republica Moldova nu ne-a prezentat nimic interesant”, a adăugat acesta, apreciind că doar oferta privind autonomia regiunii este inacceptabilă.
Rusia exercită „presiuni” asupra autorităților de la Tiraspol, a subliniat oficialul transnistrean. „În ultimul timp, partea rusă ne declară că propunerile lui Voronin (privind autonomia) oferă singura cale de ieșire” din conflict, a adăugat Simonenko.
Nici un oficial rus nu a putut fi contactat pentru a comenta aceste declarații.
Sprijinul acordat de Moscova puterii centrale de la Chișinău contrastează cu politica rusă privind regiunile separatiste din Georgia, Abhazia și Osetia de Sud, sprijinite deschis de către Kremlin.
„Rusia încearcă să demonstreze că își recompensează prietenii (precum Voronin, care dă dovadă de loialitate – n.red.) și îi pedepsește pe dușmani”, precum președintele georgian Mihail Saakașvili care și-a exprimat deschis ambițiile euroatlantiste, comentează Safonov.
Geografia joacă, de asemenea, un rol important. „Ceea ce ne lipsește aici este o frontieră comună cu Rusia. Prietenii noștri caucazieni (Abhazia și Osetia de Sud) se simt mult mai siguri”, susține un alt adjunct al ministrului diplomației transnistrene, Vladimir Iastrebceak.
