Atmosfera de la Tokyo, percepută ca apocaliptică în străinătate, este calmă, cu o populație care nu se panichează, speră că Guvernul ia deciziile bune, urmează recomandările, se organizează și se solidarizează chiar dacă nimeni nu știe la ce să se aștepte de la ziua de mâine, relatează AFP.
„Panică, exod masiv, distribuire la scară mare a comprimatelor de iod, nor radioactiv care amenință grav sănătatea locuitorilor din capitală”, sunt informații apărute pe Internet despre situația din capitala japoneză. Dar pe străzile din cartierele centrale ale Tokyo, salariații merg pe trotuare cu aceiași pași siguri ca de obicei.
Pietonii care poartă măști nu sunt numeroși, dar mai mulți decât media lunii martie, japonezii fiind deseori afectați de guturai.
Cei 35 de milioane de locuitori din cea mai mare metropolă din lume sunt îngrijorați de drama națională cu care se confruntă arhipelagul, dar privindu-i, nu par panicați.
„Poate că cei care sunt cei mai temători nu ies din case”, zâmbește Asako Shibata, o sexagenară.
Îngrijorarea nu li se citește pe fețe, ea se vede însă pe străzile goale în cursul serii sau în restaurantele fără clienți. Trenurile nu mai circulă după orarul obișnuit, de la cutremur.
Raioanele goale ale magazinelor alimentare sunt, de asemenea, un semn de anxietate, care îndeamnă la a-ți face provizii, și de rupere a circuitelor logistice atât de bine organizate de obicei.
Mai întâi este amenințarea replicilor cutremurului de vineri, care a determinat mai mulți prevăzători să își facă stocuri de hrană.
„Nu ne-am confruntat niciodată cu un asemenea cutremur”, subliniază Shibata.
Taku Nishi și-a făcut cumpărăturile vineri și și-a umplut cada cu apă, pentru cazul în care noi replici ar bloca orice ieșire din casă și ar scoate din funcțiune infrastructurile vitale.
Acest japonez în vârstă de 38 de ani mărturisește: „dacă vreți să știți dacă seismele îmi provoacă teamă, răspunsul este da”.
Iar norul radioactiv? Ce se poate face pentru a-l putea opri?
„Nu mă gândesc nici o secundă să plec din Tokyo. Mă tem de ce este mai rău, dar dacă toată lumea pleacă, ce va deveni orașul, viața?”, se întreabă Hideki Mitsuya, un muncitor în vârstă de aproximativ 50 de ani.
„Nu știu în ce măsură Guvernul ne-a spus adevărul, dar în perioada imediat următoare nu am de ales decât să ascult explicații și recomandări”, susține Hisashi Hara, vânzător de materii prime.
„Dintre persoanele iradiate la Hiroshima și Nagasaki, unele au trăit 90 de ani. Centrala Fukushima este la 250 de kilometri de Tokyo”, constată filozofic Nishi.
„Ceea ce mă îngrijorează este diferența de ton dintre presa japoneză și cea străină. În Japonia, reportajele sunt factuale, în străinătate se descrie un scenariu catastrofal: sfârșitul Japoniei”, continuă el.
„Există o parte culturală în atitudinea noastră, poate o influență a credinței budiste: catastrofele naturale sunt probleme pe care nu le putem rezolva, acesta este destinul”, adaugă Shibata.
Panica este un fenomen contagios care rezultă din egoism, din se salvează cine poate, „trebuie, dimpotrivă, să fim solidari”, rezumă Matsuya, care subliniază onoarea de a respecta recomandările Guvernului care cere fiecăruia să facă economie de electricitate pentru că centrala de la Fukushima nu mai poate produce.
AFP: Calm și disciplină la Tokyo, în timp ce lumea întreagă se panichează
