– Așa cum Hristos în Grădina Ghetsimani și pe Golgota trăia cu gândul la Dumnezeu Tatăl, tot astfel trebuie să trăim și noi, în fiecare clipă, cu gândul la Dumnezeu, dar mai degrabă prin Hristos decât prin Tatăl, căci prin Fiul ajungem la Tatăl.
– Singurul lucru care ne atrage este Persoana lui Hristos. Trebuie să trăim în Hristos ca măsură divină și umană a tuturor lucrurilor. În Hristos Îl avem pe Dumnezeu, Creatorul nostru. În Hristos avem modelul, revelația planului lui Dumnezeu cu omul. Dragostea lui Hristos trebuie să umple de-a pururi inima noastră. Nu trăim în Hristos prin gândirea abstractă. Dumnezeu Se dezvăluie în noi prin împlinirea poruncilor Sale. Îl trăim pe Hristos ca pe propria noastră viață, nu ca pe cineva pe care l-am cunoaște numai formal.
– Hristos a spus: Eu sunt Calea. Dacă El este Calea, nu trebuie să-L urmăm formal, din exterior, ci prin trăire interioară. Să ne aducem aminte că pe Golgota și în Ghetsimani, El se luptă împotriva tuturor. Singur.
– Uneori, când dragostea lui Hristos ne pătrunde, simțim veșnicia. Aceasta nu poate fi înțeleasă pe cale rațională. Dumnezeu acționează într-un fel propriu, care scapă puterii noastre de percepție. Nu trebuie să fim prea raționali în viața creștină.
– Sunt semne exterioare care ne ajută să apreciem la ce distanță ne aflăm de Hristos. Urmăm noi cuvântul evanghelic? Am atins desăvârșirea, adică dragostea pentru întreaga lume, fără deosebire între prieteni și dușmani?
– Nu există deosebire între poruncile lui Hristos și viața lui Dumnezeu Însuși. Rămânând în poruncile Lui, devenim asemenea lui Hristos.
– Cum să petrecem o zi fără de păcat, adică în sfințenie? Iată o întrebare cu adevărat grea. Cum să ne schimbăm ființa, gândurile, sentimentele și chiar atitudinile pentru a nu păcătui împotriva Tatălui ceresc, a lui Hristos, a Duhului Sfânt, a oamenilor, a fratelui nostru și a tot ceea ce este viu?
– „Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi”. Vă amintiți de această rugăciune a Bisericii. Viața fără de păcat pe pământ ne deschide porțile cerurilor. Nu bogăția minții ne salvează sufletul, ci viața fără de păcat ne pregătește să trăim cu Dumnezeu în veacul ce va să fie. Harul Duhului Sfânt ne învață adevărurile veșnice atât cît trăim după aceste porunci: iubește pe Dumnezeu din toată ființa ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți! Da, să păziți mereu aceste porunci!
Stăruiți în rugăciune, în nevoințe, petreceți o zi fără de păcat. Toate celelalte vă vor fi date de Dumnezeu.
