A fi puțin credincios înseamnă a nu fi deloc. (chinez)
Allah găsește o ramură joasă pentru pasărea care nu poate zbura. (turc)
Chiar și găina când bea apă se uita în sus. (turc)
Tocmai când un șarpe pierduse orice speranță, istovit de foame și înghemuit într-un coș, un șoarece, făcând o gaură în timpul nopții, căzu singur în gura aceluia. Satul cu carnea lui, șarpele ieși îndată pe această cale. Fiți liniștiți! Destinul este cauza prosperității și a declinului oamenilor. (Bhartrhari)
La început a existat ființa, unică, fără (vreo) a doua entitate; unii spun că la început ar fi existat neființa, unică, fără (vreo) a doua (entitate), și că din această neființă s-ar fi născut ființa. Dar cum ar fi posibil așa ceva? Cum s-ar putea naște ființa din neființă. Ființa (este aceea care) a existat la început, unică și fără (vreo) a doua entitate. (Chandogya – Upanisad)
În tulburarea ei hulubită grăiește către iubitul ei: “Soțul meu, s-a sfârșit cu noi. Jos stă un vânător cu arc și săgeată ascuțită în mână; în jurul nostru da târcoale un șoim”. Așa și era. Dar un șarpe mușcă pe vânător și acesta nimeri cu săgeata șoimul. Amândoi porniră iute spre lăcașul lui Yama. Ciudat este mersul destinului! (Cukla Bhudeva)
(El este) înțelept, atotcuprinzător, Cel ce există prin sine Însuși. (Ica-Upanisad)
El este mare, divin, cu neputință de închipuit, mai subtil decât ceea ce-i subtil; El se află infinit de departe și aici aproape (în corp); El sălășluiește; pentru cei care îl contemplă aici, în cavitatea inimii. (Mundaka-Upaisad)
Cel care cunoaște pe Brahma suprem… trece dincolo de întristare și păcat și liberat de legăturile inimii devine nemuritor. (Mundaka-Upanisad)
Și fără pază stă cel păzit de soartă; și cel bine păzit piere, dacă-l lovește soarta; trăiește și cel nenorocit și părăsit într-o pădure; și piere în casă chiar cel bine ferit. (Pancatantra)
După cum aurul cel galben se cunoaște în foc, tot așa credința trebuie văzută în vremuri grele. (Ovidius)
Că există zei deducem, între altele, și din faptul că în toți este o părere înnăscută privitoare la zei; și nu se află vreun neam atât de în afara legilor și a civilizației, care să nu creadă în zei. (Seneca)
Cine zice îndoială zice neputință. (Balzac)
Sunt lucruri în care trebuie să crezi pentru a le putea vedea. (Cervantes)
Minunea este copilul cel mai drag al credinței. (Goethe)
Gânditorii materialiști au atribuit mecanismului orb evoluției mai multe miracole, coincidențe improbabile și minuni, decât i-au atribuit vreodată lui Dumnezeu toți teologii din lume. (Isaac Bashevis Singe)
Credințele și hotărârile se macină dacă le cântărești mult. (L. Rebreanu)
Închide-ți o plantă la întuneric și veți vedea ce monstru diform se va produce din pricina setei sale de lumină. Oare viața omenească nu produce și ea astfel de monstruozități în tendința sa spre lumină?… (Lucian Blaga)
O minune: puterea atât de fragedă a mugurului proaspăt învinge și sparge scoarța cea mai tare și mai dură a unui arbore. (Lucian Blaga)
Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conștientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau să cred”. (Lucian Blaga)
Privesc cum o plantă se întinde din întunericul unei pivnițe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, și totuși planta nu simte și nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu crește și nu se-ntinde și el spre-o lumina pe care n-o simțim și n-o vedem?… (Lucian Blaga)
Iisus: fariseii l-au răstignit numai o dată; creștinii de nenumărate ori. (Lucian Blaga)
Pentru cei mai mulți oameni, „misteriosul” devine „natural”, nu fiindcă par să-l înțeleagă, ci fiindcă se obișnuiesc cu el. (Lucian Blaga)
A avea încredere este o dovadă de curaj, a fi credincios este un semn al forței. (Marie von Ebner-Eschenbach)
Idealul este în sine o realitate în devenire. (N. Titulescu)
