Adevărata politețe e să arăți oamenilor bunăvoință.” (J. J. Rousseau) ***
„Adevărata politețe este sinceră” (Samuel Smiles)
***
„A vorbi așa, ca să rănești o persoană oarecare din jurul tău, este dovada cea mai mare de necuviință” (Swift)
***
„Buna-cuviință se poate forma prin obișnuința de a te purta frumos cu cei din jur” (J. Locke)
***
„Buna-cuviință înseamnă corectitudinea în ținută și în atitudinea exterioară, în cuvânt și faptă, respectarea bunelor maniere și a formelor sociale, amabilitate. În manifestare, ea variază după condiții impuse de timp, loc și societate, dar satisface totdeauna pretențiile corectitudinii firești. Ca virtute creștină, bună-cuviința înseamnă evitarea a tot ce poate constitui pentru persoana proprie și pentru alții motiv de ațâțare senzuală. „Ci fiecare din noi să i se facă plăcut aproapelui sau în ceea ce este bun spre zidire.” (Rom. 15, 2)
Desigur, bună-cuviința să nu fie falsă și artificială, ci reală, smerită, plină de iubire față de aproapele, de respect și ascultare față de conducători, deci condusă de principiile moralei creștine. Acest fel de bunăvoință este podoaba creștinului și temei pentru înflorirea celei mai frumoase dintre virtuți: castitatea trupească și sufletească” („Teologia Morală Ortodoxă”)
***
„Bunele maniere preced faptele bune și le comandă. Morala este o politețe sufletească, un fel de-a fi al ființei în sine (chiar când este vorba de un altul), o etichetă a vieții interioare, un cod al datoriilor, un ceremonial al esenței. În schimb politețea apare ca o morală a corpului, o etică pur comportamentală, un cod al vieții sociale, un ceremonial al aparențelor. „Bani de hârtie”, spune Kant, care oricum valorează mai mult decât nimic și pe care ar fi absurd să-i scoți din uz sau să-i iei drept aur veritabil.” (Andre Comte-Sponville)
***
„Cea mai bună politețe este onestitatea” (proverb american)
***
„Cu politețea fină și delicată ni se trec cu vederea multe cusururi, și însușirile bune ale noastre sunt arătate mai pregnant. Cei cărora le lipsesc manierele bune au mai multă nevoie de însușiri temeinice, și reputația lor se formează încet. În sfârșit, politețea costă puțin și aduce servicii multe”
„Dacă devenim morali – și acest lucru este necesar pentru că morala și chiar imoralitatea să fie posibile – aceasta se întâmplă deci nu datorită virtuții, ci educației, nu prin morală, ci prin politețe, nu prin respect al valorilor, ci al uzanțelor” (Andre Comte-Sponville)
***
„Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși!” (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii”)
(Ignatie Monahul, sursa: www.crestinortodox.ro)
