„Află dacă ești român”

Circulă, pe internet, un soi de test pentru verificarea românității – dacă te încadrezi cum se cuvine și răspunzi cu „da” întrebărilor din grilă, înseamnă că ești român. Dacă nu, nu. Am citit și recitit lunga listă și, mărturisesc, încep să am îndoieli: nu cumva n-oi fi român? Atunci, oare ce-s? Fiindcă, iată, nu corespund baremului și, oricâtă bunăvoință aș investi, n-am cum răspunde afirmativ la majoritatea celor 43 de întrebări ce încep invariabil cu „dacă”.
De pildă: (Dacă) „ai avut sau ai covoare pe pereți” (ești cu siguranță român). Nici n-am, nici n-am avut. Iar covoare se arborează pe pereți pretutindeni dincolo de Urali: vor fi având asiaticii gene românești? Dar, desigur, nu așa se interpretează rezultatele testării cu „turnesolul” de pe internet; trebuie să concure cât mai multe rezultate afirmative, unul-două rămân irelevante. Așa că, mergem mai departe: „Ai perdele din dantelă?”. Ei bine, am. Le-am cumpărat cândva, cu pile, de la fabrica din Pașcani. Nu mai există nici fabrica, nici pilele, dar perdelele, cu textură simplă, făr-de cocostârci și lalele, mi se par onorabile și deloc mai altfel decât cele întâlnite în case ale parizienilor ori luxemburghezilor. Adevărat, în țările nordice hipercivilizate nu-s dantele la ferești fiindcă, acolo, perdele nu există. Asta, ce să însemne?
Mai departe: „Ai față de masă vinyl la bucătărie?”. Da, am. Și ce dacă am? Pe unde am fost în lume, masa pe care se pregătesc bucatele ori se desfac pungile aduse de la hipermarket este protejată cu o folie de plastic. Ce-i atât de românesc în asta? Alta: „Porți palton din septembrie până-n mai?”. Păi, iarna asta am dat drumul la centrala termică în octombrie și am închis-o abia în mai. În România, iernile-s lungi și reci. N-om purta numaidecât palton, dar haine groase suntem obligați să îmbrăcăm exact atât cât ține frigul. Și nu cred că englezul iese în sacou dacă ninge-n mai.
Mai departe: „Când ai musafiri, îi întrebi dacă beau ceva, însă niciodată dacă mănâncă ceva”. I-auzi! La mine, în Moldova, oaspeții sunt poftiți la mese atât de generoase încât se crucesc străinii. Pe de altă parte, întrebarea-stas introductivă „Ce bei?” (vezi filmele americane) este adresată musafirului, obligatoriu, de yankei, nu de români. Alta: „Obiectele tale vestimentare au firme imprimate în culori cât mai stridente”. Da, am câteva astfel de tricouri. Nu-s fabricate la noi: le-am cumpărat din Spania, Andorra, SUA, Suedia, Canada. Ăia nu fac marfă pentru români, ci pentru piața proprie, așa că… „Parchezi pe unde te taie capul și în orice poziție”. Așa-i. Întâi de toate, fiindcă nu-s destule parcări amenajate, dar să fie ăsta patent românesc? Ați văzut cum se parchează în Italia? Dar la Istanbul?
„După ce alimentezi, ții mașina la pompă doar de dragul de a bea o cafea”. Și nu ne-ar scalpa cel care-i în urma noastră la coadă? „Stai lângă cele mai mari două valize din aeroport”. Or fi și de-ăștia, da-s numai români? Pe greci, la Hellinikon, i-ați văzut? „Folosești sacoșele primite la cumpărături pe post de pungi de gunoi.” Da, și ce-i de incriminat în asta? „Suni interurban numai după ora 11”. De ce aș face-o? Sun după ora 18, când e redus tariful. „Faci mâncare pentru o săptămână, pe care o arunci după două zile”. Dacă n-o fi invers, adică, faci mâncare pentru două zile și-o arunci după o săptămână. Cum-necum, nici ăsta nu-i patent românesc. „Nu poți pleca în călătorii dacă nu te conduc cel puțin cinci persoane la aeroport”. Nu știu alții cum sunt, dar pe mine nu mă conduce nimeni. „Dacă vezi pe cineva în pantaloni scurți în decembrie, zici că e nebun.” Da, zic, susțin și semnez. „Pleci o lună-două în afara țării și deja uiți limba română”. Cu tristețe, recunosc: avem astfel de „europenizați” peste noapte. Dar nu se întâmplă numai românilor; am văzut încă prin anii `80 o excelentă comedie franțuzească pe această temă…
Una peste alta, testul „Află dacă ești român” mi se pare abuziv, superficial, tendențios și teribilist. Și-s sigur că autorul, dacă n-are perdele din dantelă, o să aibă drele pe podele și bureți pe pereți.