Un medic ieșean octogenar, basarabean de origine, trimite în librării o nouă carte din colecția „Ginta Latină”: „Românii din Ucraina” (Ed. PIM, 2012). Cu câteva luni înainte semnase, în aceeași colecție, o altă cercetare, înrudită tematic – „Refugiații basarabeni, apostoli ai neamului românesc” (Ed. PIM, 2011). Demnă de toată stima și prețuirea truda bătrânului medic, al cărui nume nu-i adunat pe-o carte-două, ci pe câteva zeci (unele, scrise în colaborare). Este autor al lucrărilor „Istroromânii” (1998), „Românii de la nord de Tisa” (2001), „Dincolo de neguri e patria mea” (2001), „Permanența Basarabiei românești” (2005), „Aromânii din Albania” (2009), „Spre unitate națională prin integrare europeană” (2009), „Românii din Timocul sârbesc”(2010). Simpla parcurgere a acestei liste de titluri, mult abreviată, pune în evidență preocuparea statornică a lui Vlad Bejan pentru tema românismului, precum și ținuta militantă a acestor scrieri ce includ inevitabilul sâmbure polemic. Fie, câteodată, numai în subtext.
Mă-ntreb cum ar fi arătat cartea „Românii din Ucraina”, dacă doctorul Bejan ar fi avut la îndemână infama apariție „Moldovenii din Ucraina”, datorată bietului Vasile Stati, cel mai nevolnic, dar și mai nemernic promotor al moldovenismului primitiv. Cum se știe, Stati este autorul absurdului „Dicționar moldo-român”, recent apărut la Chișinău într-o nouă ediție – culmea, la tipografia Academiei de Științe a Republicii Moldova! – și susține până-n pânzele albe teoria existenței unei limbi și a unui popor aparte față de română și România – moldovenii, nație ce vorbește o limbă diferită! (L-am întrebat pe Stati de șapte ori: eu unul, născut și trăitor la Iași, profesor de limba română, ce-s? Într-un târziu am aflat că-s moldovan și că vorbesc limba moldovenească! Nici într-un caz român!).
Cărțile lui Stati necirculând la noi – ceea ce-i și bine, și rău, fiindcă enormitățile înșirate s-ar cuveni cunoscute direct de la sursă, în toată inepta lor splendoare – Vlad Bejan nu le menționează în bibliografia volumului nou-apărut. Amândoi autorii (să mă ierte ieșeanul că-l așez într-un vizavi necesar demonstrației cu pramatia de Stati) discută, de fapt, aceeași temă, fiindcă moldovenii din Ucraina sunt… românii din Ucraina, chiar dacă în statistici și recensăminte unii încurcă cetățenia cu nația. Amândoi autorii vin cu argumente de ordin istoric, lingvistic, etnografic, înserează în text tabele menite să le susțină afirmațiile, și – aici e aici! – este cât se poate de evident că Stati selectează doar datele care-i convin. Nici unul dintre tabelele publicate de Vlad Bejan nu figurează în cartea lui Stati, unde sunt alese cu grijă situații, perioade și zone în care recensămintele ar susține ideea că „Republica Moldova e-o țară înconjurată de moldoveni”. Parcă Iorga, care-i pastișat, spunea altfel: „România este singura țară din lume înconjurată de români”. Între Iorga și Stati, îl prefer pe Iorga…
Cărțile citite în paralel arată de la o poștă cum pseudo-argumentele lui Stati pur și simplu se volatilizează unul câte unul, deși Bejan n-a intenționat o replică – de altfel, imposibilă fără cunoașterea strădaniilor preopinentului. Pretențioasa ținută științifică pe care încearcă s-o afișeze Stati nu caracterizează și textul autorului ieșean, ce-și permite un ton degajat și o tratare mai adecvată așteptărilor publicului căruia îi este destinat. Postatele de trimiteri savante în subsolul paginii și bibliografia nesfârșită (la Stati) degeaba-s, dacă-s puse să slujească o teorie evident aberantă. De reproșat lui Vlad Bejan ar fi altceva: amândouă cărțile lui pot candida pentru includerea în Guiness Book la capitolul „culmea greșelilor de corectură”. N-am mai întâlnit niciodată un text cules atât de aproximativ și corectat atât de… deloc! Probabil că octogenarul autor, care-și plătește singur cheltuielile tiparului, obișnuiește să-și asume și ipostaza de corector. Ori, se știe, autorul este totdeauna cel mai nefericit revizor pentru propriul text… Dincolo de această măruntă (totuși) observație, să notăm și substratul politic al disputei… de la distanță și peste ani.
Vlad Bejan: „Nivelul demografic la care se situează românii din Ucraina este temeiul de a se acorda românilor drepturi democratice egale cu ale majorității ucrainene.” Scop pe care Stati nu și-l asumă, el militând pentru „drepturile moldovenilor la nume, la conștiință lingvistică, demascarea neîntreruptelor încercări de a disprețui tot ce ține de numele Moldova și națiunea moldovenească.” Care dispreț, bre, de unde și până unde dispreț! Aferim!
