Cazul Mihail Boldea a scos la iveală o serie de afaceri suspecte, însă acesta nu este singular la Galați, unde există mai multe personaje controversate, al căror nume a apărut în presa locală, de-a lungul vremii, asociat cu scandaluri de răsunet.
Nume precum Mihail Boldea, Cătălin Chelu, Maricel Păcuraru sau Eugen Durbacă au apărut de multe ori asociate cu unele scandaluri de răsunet. Numele acestora au fost asociate cu afaceri controversate, uneori amestecate cu politică.
Cei care fac parte din această galerie a personajelor controversate au avut însă atitudini diferite în ceeea ce privește expunerea lor publică. Unii, cum este cazul lui Mihail Boldea sau Eugen Durbacă, sunt oameni care au căutat permanent expunerea publică. Alții, precum Maricel Păcuraru sau Cătălin Chelu, au evitat expunerile și au făcut foarte rar declarații publice.
Eugen Durbacă și turismul politic
Acum unul dintre cei mai proeminenți lideri de județ ai Partidului Conservator, Eugen Durbacă a avut o carieră politică tumultuoasă. Înainte de revoluția din 1989 a fost director la IUG – Întreprindea de Utilaj Greu pentru Construcții Siderurgice, unde a căpătat porecla „Giani Dungă”. Legenda acestei denumiri care i se mai atribuie uneori și astăzi vine de la faptul că, atunci când erau anunțate vizite oficiale, Durbacă dispunea trasarea unor dungi albe de var pe borduri care să simuleze ordinea și curățenia.
Înainte de revoluție a ocupat funcții de conducere în PCR. După ’89, Durbacă intră în politica democratică în PSM și câștigă primul său mandat de primar. Urmează un transfer politic la PDSR la PDAR, partid de care se rupe pentru a conduce filiala locală a ApR. Din structura politică a lui Meleșcanu, Durbacă pleacă la PD, unde devine președinte al organizației municipale. Părăsește apoi filiala, de unde pleacă cu jumătate din organizație. Ajunge la PUR, devenit apoi PC, unde își desfășoară și astăzi activitatea. Sinuosul său periplu politic l-a ținut permanent pe prima scenă politică locală. A fost primar pentru două mandate consecutive, președinte la Consiliul Județului și vicepreședinte al aceleiași instituții în ultimele două legislaturi.
Durbacă, Boldea și afacerea „Aviasan”
Numele Durbacă este asociat într-una dintre afacerile orchestrate de către Mihail Boldea. Este vorba despre dosarul „Aviasan”, referitor la vânzarea unui teren de 40 de hectare care aparținea unei baze aeriene utilitare situate în apropiere de Galați. De fapt, în acest dosar este implicat Mircea Marosy ginerele lui Eugen Durbacă, implicat în tranzancțiile cu terenuri din acea zonă. Nu este singurul caz în care apar atât un membru al familiei Durbacă, cât și avocatul deputat Boldea.
Durbacă, Boldea și aurul confiscat
Cea mai recentă asociere între cei doi a putut fi făcută nu cu mult timp în urmă. În toamna anului trecut, polițiștii confiscă 18 kilograme de aur din bijuteriile „Milano Gold” din Galați, la care era asociată una dintre firmele lui Cristofor Durbacă, fiul liderului PC Galați, alături un partener turc, Kavak Nemecttin. Motivul confiscării era acela că unitățile respective comercializau bijuterii care purtau mărci falsificate. Presa locală consemna o apariție a avocatului Boldea în tot acest scandal. Deputatul a apărat, în calitate de avocat, cauza lui Durbacă, susținând că perchezițiile polițiștilor la magazinele de bijuterii au fost ilegale. „Este un război declanșat de colegii din PDL și PSD pentru a pune capăt unei coaliții între mine și Eugen Durbacă”, spunea Mihail Boldea, în 30 octombrie 2011. De fapt, conducerea PDL Galați i-a cerut lui Boldea să se disocieze de Durbacă, acesta fiind unul din principalele motive ale despărțirii sale de democrat-liberali.
Fabrica de sturioni și Durbacă fiul
Comerțul cu bijuterii nu este însă cea mai importantă parte a afacerilor lui Cristofor Durbacă, fiul actualului vicepreședinte de la CJ Galați. Firmele controlate de familia Durbacă dețin un centru de afaceri care funcționează într-o clădire impozantă din centrul Galațiului, construită în timpul mandatelor de primar ale lui Eugen Durbacă și într-un alt edificiu similar situat pe bulevardul George Coșbuc.
La începutul acestui an, Cristofor Durbacă și-a anunțat intenția de a înființa o fermă de creștere a sturionilor și o fabrică de prelucrare a peștelui și a produselor din pește, iar acest lucru se petrece în condițiile în care Consiliul Județului Galați, unde Eugen Durbacă este vicepreședinte, a adoptat o hotărâre privind accesarea fondurilor europene pentru promovarea consumului de pește în regiunea de sud-est. Proiectul ar urma să aibă o valoare de 1,56 milioane lei, din care 1,25 de milioane ar putea reprezenta fonduri europene nerambursabile. În cazul în care s-ar obține această finanțare, CJ Galați ar trebui să aloce 302.052 de lei (cofinanțare) pentru asigurarea cheltuielilor neeligibile, scrie ziarul „Viața liberă” Galați.
Averea declarată a liderului PC Galați
Potrivit declarației de avere din mai 2011, Eugen Durbacă are, pe numele soției, un teren de 357 de metri pătrați la Galați cumpărat în 2006. Împreună cu soția sa, are un apartament și un garaj cumpărate în 1992, de 67 de metri pătrați, respectiv 19 metri pătrați. Deține un autoturism Dacia 1310, cumpărat în 1984 și un Fiat 128 A, cumpărat în 1991. Conform declarației de avere, în decembrie 2010 a vândut un teren către firma SC Delta Rom SA, la care el și soția dețin 75,46 % din acțiuni, pe teren obținând 288.900 de lei. Durbacă mai deține și firma Delta Com ’93 SRL. La 31 decembrie 2010, Eugen Durbacă și soția sa aveau un cont 126.411 lei. În plus, în 2010, a încasat de la CJ o indemnizație de 43.867 de lei și o pensie de 31.824 de lei. Soția sa, Valentina Simona Durbacă a încasat ca director la SC Delta Rom SA o indemnizație de 37.140, iar de la Asirom a încasat 3.038 lei și o pensie de 14.616 lei.
Cătălin Chelu și piața de capital
Cătălin Chelu, personajul arestat anul trecut în dosarul „Mită la MAI”, este un alt gălățean care a ieșit în evidență ca urmare a afacerilor controversate. Omul care devenise cel mai mare jucător de pe piața de capital a pornit afacerile cu o firmă de cablu, prima din Galați. Pe lângă această firmă a deschis și o televiziune locală. Afacerile mai consistente le-a început însă atunci când a descoperit jocul pe bursă. Chelu are o ascensiune rapidă cumpărând și vânzând acțiuni. Intră astfel în posesia unor societăți importante din Galați la vremea respectivă și se extinde apoi prin aceleași mijloace în întreaga țară. În câțiva ani intră în topul celor mai bogați 300 de români. În anul 2010 este însă reținut și arestat, fiind acuzat de într-un dosar privind tentativa de mituire a secretarului de stat în MAI Dan Valentin Fătuloiu.
Odată cu acest episod iese la iveală faprul că același Cătălin Chelu fusese cercetat în 48 de dosare, aflate în lucru la unități de poliție și de parchet, trei dintre acestea fiind instrumentate de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), pentru infracțiuni la legea pieței de capital, evaziune fiscală și spălare de bani. Apar și plângeri ale unor directori de societăți pe acțiuni care descriu în amănunt modul de lucru al acestuia. Este cazul societății Plase Pescărești din Galați, situată pe un teren cu dimensiuni importante chiar în centrul municipiului Galați. Foști directori ai acestei societăți au susținut, după cazul „Mită la MAI”, că interpuși ai lui Chelu ar fi folosit violența și ar fi încercat intimidarea celor care conduceau societatea în anul 2008, pentru a putea intra în posesia pachetului majoritar de acțiuni. Scopul lui Chelu ar fi fost falimentarea societății și valorificarea terenului.
Maricel Păcuraru și afacerile cu iz penal
Maricel Păcuraru a fost o figură extrem de proeminentă în Galați în primii ani de după revoluție. Născut în familia unui cioban din localitatea Vânători din apropiere de Galați, intră în afaceri la 25 de ani, după ce a fost mai întâi ospătar. Ascensiunea sa este una rapidă. Încearcă fără prea mare succes câteva afaceri prin Constanța, se întoarce apoi la Galați și, în scurt timp, devine unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri din orașul de la Dunăre. Își creează aici un mic imperiu – benzinării, magazine, afaceri cu tablă de la combinatul siderurgic.
Printre primele afaceri controversate este cea legată de un contract cu Freedom Star Constanța, prin intermediul căruia firma gălățeanului urma să primească televizoare în valoare de aproximativ 23 de miliarde de lei vechi, care ar fi fost plătite prin compensare cu tablă de la Sidex Galați. Ulterior, partenerii din această afacere ajung să se acuze reciproc de faptul că și-ar fi datorat bani.
Potrivit unor relatări din presa locală, după afacerea Freedom Star Păcuraru obține mai multe împrumuturi. În 1996 ia un credit de la Banca Internațională a Religiilor de peste 1,5 milioane de dolari, bani care nu ar mai mai fost dați înapoi niciodată. Pe lista băncilor dispărute de la care Păcuraru ar fi obținut împrumuturi mari se numără și Bankcoop, cu cinci miliarde de lei vechi și Dacia Felix, cu două miliarde de lei vechi.
În noiembrie 1997, SC Mondiala Holding & Company a introdus la Tribunalul Galați o cerere de reorganizare judiciară, motivând că se află în incapacitate de plată și nu mai are numerar pentru a acoperi datoriile ajunse la scadență. Din contul de profit și pierderi al SC MHC SA, încheiat la 31 decembrie 1996, reieșea că firma avea în anul respectiv o pierdere de 5,9 miliarde de lei. Cum și celelalte firme ale lui Păcuraru erau asaltate de creditori, el a hotărât să le includă în MHC, preluându-le astfel datoriile. Ca urmare a acestei manevre, în 14 noiembrie 1997, au încetat să mai existe Constant International CF SA, Constant Trading și Constant 1 SA.
În iulie 1996, Maricel Păcuraru, președinte al grupului de firme MHC, a fost arestat pentru bancrută frauduloasă, fals și uz de fals. El a fost învinuit că ar fi ștampilat în alb un chitanțier cu ștampila Parohiei Timișoara, pentru a acoperi un prejudiciu de 600 de milioane de lei adus holdingului său. O lună mai târziu, Păcuraru a fost pus în libertate, în urma unei decizii a Judecătoria sectorului 1 București. Maricel Păcuraru mai fusese condamnat și în 1992, când a primit zece ani de închisoare pentru înșelăciune, însă a fost eliberat după nouă luni, deoarece Curtea de Apel i-a schimbat încadrarea juridică, dispunând cinci luni de închisoare.
Maricel Păcuraru a mai fost cercetat, în acea perioadă, în alte trei dosare penale, el fiind învinuit, în calitate de administrator al grupului de firme SC Mondiala Holding & Company din Galați, de comiterea mai multor infracțiuni economice, fals intelectual și înșelăciune. În aceste cazuri, Păcuraru era cercetat alături de alte trei persoane: Anghel Stoica, vicepreședinte al aceluiași concern, Săndel Dumitru, dispecer la Regionala CF Galați, și Vasile Curduman, acționar și director la SC Constant Trading și SC Constant International din același oraș. Cei patru erau învinuiți că, în perioada 1993-1994, au dat cu intenție declarații false la Registrul Comerțului pentru înmatricularea firmelor Constant SA, Constant Trading SA, Constant International C.F. și Constant 1 SA.
Numele lui Păcuraru apare și în într-un dosar de evaziune de 216 miliarde de lei în domeniul produselor petroliere. Mai multe firme din Galați și Maramureș care aparțineau lui Păcuraru sau unor apropiați ai acestuia au prejudiciat bugetul de stat făcând tranzacții ilegale cu produse petroliere, potrivit reprezentanților Gărzii Financiare.
Afacerea, descoperită în 2002, fusese încheiată pentru vânzarea a 15.000 de tone de de benzină și 15.000 de tone de motorină, în valoare de 353 de miliarde de lei. Combustibilul respectiv a fost lăsat în custodia uneia dintre societăți, dar a fost vândut, în lanț, către alte șapte firme din grupul Mondiala, controlat de către Păcuraru. În final, marfa a fost revîndută către societatea la care fusese lăsată în custodie. Potrivit comisarilor Gărzii Financiare, aceste tranzacții fictive puteau avea ca scop acoperirea intrării în circuitul comercial legal a unor cantități de combustibil provenite din importuri ilegale sau exporturi disimulate.
De departe, una dintre cele mai controversate relații de afaceri dezvoltate de firmele lui Păcuraru a fost cea legată de contractele cu Poșta Română și de încercarea de privatizare a Poștei.
În acest caz, Păcuraru a fost acuzat de procurorii DNA de comiterea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată și spălare de bani, dosarul judecându-se în momentul de față.
Mai exact, erau acuzate încheierea unor polițe de asigurare pentru angajații Poștei Române pentru riscuri precum accidente, boli profesionale, riscuri de sănătate. Polițele fuseseră încheiate între Compania Națională Poșta Română și mai multe firme de asigurare, prin intermediari, cu încălcarea regulamentelor Poștei și a condițiilor generale și specifice privind asigurările de viață, producându-se astfel un prejudiciu de peste patru milioane de euro. Procurorii l-au acuzat pe Păcuraru că în urma acestei afaceri ar fi dobândit sume de bani pe care le-ar fi folosit în interes personal și sau le-ar fi transferat către alte persoane fizice sau juridice deși cunoștea că banii provin din infracțiuni.
În octombrie 2009, fostul președinte al CA și director general al Companiei Naționale Poșta Română SA, Toader Mihai, și alți doi foști directori al Poștei au fost trimiși în judecată în legătură cu semnarea a șase poliție de asigurare, prin care instituția a fost păgubită cu peste patru milioane de euro. Totodată, a fost deferit justiției și Maricel Pacuraru, pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.
Cel mai important scandal de care este legat numele lui Maricel Păcuraru este cel privind tentativa de privatizare a Poștei Române. A finanțat înființarea, la Galați, a firmei POSTCOM SA, împreună cu sindicaliști și politicieni, prin care s-a încercat privatizarea Poștei Române, în 2006. Atunci, un grup de membri ai Blocului Național Democrat (formațiune politică în înființarea căreia au fost implicați mai mulți apropiați ai lui Păcuraru și care a activat chiar și în Parlament), a încercat să tragă sfori pentru privatizarea Companiei Naționale Poșta Română. În acest scop, grupul de sindicaliști deveniți politicieni de la BND au înființat firma Postcom SA. Scopul acestei firme era să controleze acțiunile la care aveau dreptul angajații Poștei, precum și restructurarea prin externalizare a unor servicii din cadrul Companiei.
În prezent, majoritatea afacerilor lui Maricel Păcuraru se desfășoară în Capitală. El a cedat o parte din afacerile de la Galați fostei sale soții. Continuă însă să conducă Hotelul „Galamondo”, aflat acum în sediul fostei Case de Cultură a Tineretului. din Galați.
Tudor Neacșu, corespondenti@mediafax.ro
