Afacerea verii a fost ratată

Cel care visează să se îmbogățească trebuie să se afle în locul potrivit, la momentul potrivit.
Trebuie să se afle în vestul sălbatic, pe timpul „Goanei după aur”; trebuie să dea târcoale Havanei, când cererea de trabuce cubaneze face necesară contrabanda; trebuie să se găsească în România, când cade Ceaușescu, și granițele se deschid, într-o atât de profitabilă bișniță cu rulmenți pentru Turcia…
Că veni vorba, câți miliardari români actuali, cu vile în Spania, nu-și datorează propășirea acelui suav negoț, din 1990, spre Turcia, cu pânze de fierăstrău și rulmenți de Bârlad…
A fi în locul potrivit, la momentul potrivit. Aceasta e unica pretenție a averilor, înainte de-a se prelinge cuminte în vistieria celor care le sunt sortiți. A fi în locul potrivit, la momentul potrivit. O cerință sine qua non, cu condiția să-ți cadă fisa.
***
Și ce dezamăgit sunt – ca bun român – că cea mai sclipitoare sursă de înavuțire a acestei veri a rămas neexploatată de conaționalii noștri, de la care aveam atâtea speranțe! N-avem, probabil, genă de miliardari peste noapte; nu reușim – altfel spus – să vedem mai departe de-un rulment sau de-o lamă de fierăstrău domestic. Ideile pure plutesc precum niște fluturi străvezii în jurul nostru, dar cine să le vadă aripile poleite în aur…
A stat toată vara lângă noi, fără s-o vadă cineva. Încă mai stă, dar își va lua curând zborul, alăturându-se cocorilor. A stat alături de noi ideea unei case de pariuri, dar nu a unei case de pariuri oarecare.
Ci a unei case unde să pariem pe X sau Y, dacă a fost sau nu turnător, dacă are ori ba dosar la Secu, dacă s-a aflat sau nu în cârd cu poliția politică. Ce sume colosale s-ar fi strâns în joc. Ce mediatizare, ce câștiguri așteptându-și hărăziții!
Mă ia cu amețeli gândindu-mă doar la gloria și averea ce-l pășteau pe inspiratul, pe genialul care ar fi pariat pe Mona Muscă. Ca și cum, la un meci Real Madrid – Steaua, ar miza cineva pe victoria băieților lui Becali.