Ioan Niculae s-a autointitulat președintele grupului de firme InterAgro alcătuit din șase combinate chimice – deși fiecare este personalitate juridică distinctă – iar factorii decizionali din Ministerul Economiei, ANRE și Romgaz l-au tratat ca pe șef al grupului, preluând argumentele acestuia.
Ioan Niculae a stabilit relații la nivel de minister și Romgaz, deși societatea pe care o reprezenta nu îndeplinea cerințele pentru a beneficia între anii 2008-2010 de facilități, nici măcar în cunatum de 17 dolari/mmc, așa cum beneficiase între 2005-2007, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse judiciare.
Deși știa ce datorii avea către Romgaz, prin interpuși, Niculae, a obținut decizii ale ministrului Economiei, „prin care interesul său financiar era apărat în dauna bugetului public”, au precizat sursele citate.
Ion Niculae a obținut reducerile comerciale prin justificarea formală că este un mare consumator industrial, care produce îngrășăminte chimice și are peste 6.000 de angajați pe care va trebui să-i disponibilizeze dacă statul nu îi acordă sprijin.
Din producția de îngrășăminte chimice obținută, cea mai mare parte însă a exportat-o.
Pentru a accesa facilitățile oferite de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (MECMA) și Romgaz, obținute în urma influențelor exercitate de Niculae, acesta a creat formal grupul de firme InterAgro și s-a autointitulat președinte al acestui grup, susțin sursele citate.
Ion Niculae susținea că grupul este format din șase combinate chimice, respectiv Amurco Bacău, Viromet Victoria, Nitroporos Făgăraș, Ga Pro Chemicals Săvinești, Donau Chem Turnu Măgurele, Amonil Slobozia.
InterAgro, prin obținerea de licențe de la ANRE, furnizează gaze naturale la cele șase (din opt) combinate chimice autohtone, despre care Niculae lăsa să se înțeleagă că ar fi proprietarul lor, susțin anchetatorii, care precizează că nu există niciun act din care să rezulte că cele șase combinate l-au ales ca președinte sau l-ar fi împuternicit să le reprezinte în relațiile cu terții.
Combinatele sunt persoane juridice distincte, înregistrate la Oficiul național al registrului Comerțului, nefiind subordonate InterAgro, spun sursele citate.
Combinatele chimice figurează în calitate de consumatori/consumatori întreruptibili de gaze naturale și nu SC InterAgro SA, aceasta fiind doar furnizor de gaze naturale.
Potrivit anchetatorilor DIICOT, nici măcar contractele de consorțiu și de procesare încheiate de InterAgro cu cele șase combinate nu le schimbă acestora calitatea de persoane juridice distincte, actele atestând doar relațiile comerciale existente între ele. Totodată, contractele nu schimbă nici calitatea de furnizor al InterAgro în aceea de consumator întreruptibil, consumatorii interuptibili rămânând doar combinatele chimice.
Ioan Niculae, profitând de influențele sale și de autoritate obținute, controla combinatele nu numai raportat la cantitatea de gaze livrate, ci inclusiv la desfacerea pe piață a produselor chimice rezultate.
Potrivit surselor citate, Ion Niculae când a întâmpinat probleme în scopul urmărit „nu s-a sfiit să amenințe cu închiderea celor șase combinate și cu disponibilizarea angajaților, creând astfel falsa impresie că l-ar interesa problemele sociale ale societății românești, când de fapt nu urmărea decât interesul său”. A amenințat și cu declanșarea protestelor sociale, apelând în acest sens la liderii sindicali din industria chimică, iar „pentru a fi sigur de realizarea scopului său, Niculae s-a deplasat personal la Ministerul Economiei și la unele ședinte AGA sau CA Romgaz, fiind însoțit de Marin Mirea”.
„Decizionalii din cadrul Ministerul Economiei, ANRE și Romgaz – în loc să-i comunice lui Ioan Niculae și societății InterAgro că cele șase combinate chimice nu-i aparțin, că ele sunt consumatori de gaze și că InterAgro este doar furnizor – au luat ca atare afirmațiile acestuia, tratându-l ca președinte al grupului de firme InterAgro și, mai mult, pentru a realiza scopul infracțional pe care și l-au asumat, au preluat de la acesta argumentarea pe motive sociale și de criză economică, deși de la sfârșitul anului 2010, când s-a aflat de existența dosarului penal, au abandonat motivația socială, nemaiacordând reduceri comerciale și nemaiconsiderând că trebuie să mai salveze industria chimică”, au explicat sursele citate.
