În compoziția chimică a aerului, se remarcă două categorii de elemente: unele care se află în mod constant și altele care se găsesc numai în mod accidental. Elementele constante ale aerului, oxigen (20,95%), bioxid de carbon (0,03%), și azot (78,09%), se găsesc în proporții aproape fixe, pe cînd ozonul (1-2 mg la 100 m3), vaporii de apă, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.), amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se găsesc în proporții variabile. La acestea se adaugă fumul și particulele fine de praf, care au efecte iritative, traumatice ale mucoasei tractului respirator, putînd oficia în același timp rolul de vehiculant al diverșilor germeni patogeni.
Omul poate supraviețui cîteva săptămîni fără hrană, cîteva zile fără apă, însă numai cîteva minute fără aer. Aerul este esențial pentru viață. Cinci minute fără aer provoacă leziuni ireversibile la nivelul celulelor nervoase, cu consecințe grave asupra sănătății, amenințînd viața.
De ce aerul este atît de important ? Pentru că el conține oxigen. Cînd inspirăm aerul în plămîni, oxigenul este transferat în globulele roșii ale sîngelui, care îl vor duce mai departe la toate celulele organismului. La nivelul acestora, au loc reacții chimice vitale. În urma lor, rezultă bioxid de carbon, pe care tot globulele roșii îl transportă la plămîni, care-l vor da afara din corp prin expirație, căci este un produs rezidual.
Zilnic, prin plămînii noștri trec 10.000 de litri de aer. Aerul conține, pe lîngă oxigen și hidrogen, azot și, uneori, elemente nocive datorită poluării atmosferei pămîntului nostru. Aerul, care pătrunde pe căile respiratorii (nas, gură, trahee, bronhii, bronhiole), este filtrat, umezit și încălzit la temperatura corpului. În final, el ajunge în cele mai mici cămăruțe ale plămînilor, numite alveole, care sînt tapetate cu o rețea de vase de sînge foarte mici, numite capilare. La nivelul acestor capilare se realizează schimbul de gaze – oxigen și bioxid de carbon. Acest schimb se realizează rapid; în aproximativ un minut, tot sîngele trece prin plămîni.
Aerul conține și praf. Nasul poate filtra acest praf, de aceea este bine să respirăm pe nas și să-l ferim de infecții.
Este foarte importantă calitatea aerului pe care-l respirăm. Cel mai bun aer se află în apropierea zonelor verzi, a pădurilor, lîngă mări și oceane. Acest aer conține din abundența oxigen și ioni negativi.
Oxigenul se poate obține numai prin respirație. Este bine să ne ajutăm respirația într-o postură (poziția corpului) corectă: umerii pe spate, pieptul în față, spatele drept; prin îmbrăcăminte lejeră, prin respirație diafragmatică (să punem la lucru diafragma, mușchiul abdominal în respirație) și cît mai multă mișcare fizică.
Dușmanul modern cel mai aprig al aerului din încăperi este fumul de tutun. Este periculos atît fumatul activ, cît și contaminarea celor nefumători din jurul nostru.
Ozonul, gaz albăstrui cu miros înțepător, exercită influențe benefice asupra organismului omenesc. Concentrația acestui gaz în atmosferă variază cu altitudinea, în zonele muntoase găsindu-se mari cantități de ozon, în comparație cu zonele de șes. Concentrația maximă a ozonului se află la aproximativ 30-35 km, unde alcătuiește ozonosfera, un adevărat filtru protector al pămîntului.
Aerul bogat în ozon, din zona muntoasă, exercită un efect stimulant asupra organismului, crescîndu-i rezistența la frig și la acțiunea substanțelor toxice, și avînd efecte oxidative și bactericide, argumente ce pledează pentru cura de aer din zona alpină în tratarea diverselor afecțiuni ale aparatului respirator, cardio-vascular și nervos.
În natura, aerul se ionizează sub acțiunea radiațiilor cosmice, a radioactivității din sol, a descărcărilor electrice din atmosferă, sub influența cărora moleculele diferitelor substanțe din aer devin ioni negativi sau pozitivi. Efectul benefic al ionilor negativi asupra organismului rezidă în facilitarea procesului de hematoză la nivelul membranei alveolo-capilare, în influența favorabilă exercitată asupra metabolismului celulei nervoase facilitînd somnul și relaxarea, contribuind astfel la recuperarea și consolidarea sănătații fizice și psihice.
În contextul civilizației moderne de astăzi, omul petrece mai mult de jumătate din viață în spații închise, iar mijloacele și căile de acces ale aerului spre aceste spații alterează mult din proprietățile terapeutice ale aerului proaspăt.
În contextul vieții trepidante, goniți de criză de timp, uitam că pentru a ne păstra o sănătate viguroasă nu este suficient doar să respirăm, ci este necesar să afectăm 10-15 minute de cîteva ori pe zi unei gimnastice respiratorii sistematice, amplă, profundă, într-un mediu cît mai puțin poluat.
Cura de aer se poate practica fie în repaus, stînd într-un mediu natural, respirînd profund, fie efectuînd complexe de exerciții fizice simple destinate atît tonifierii musculare implicate în respirație, cît și a musculaturii corpului în general.
Acest articol a fost preluat de pe www.sanatate.constantaonline.ro
