Adunătură de leșinați

Mai întâi mi-am spus că oi fi eu vreun moșneag cârcotaș (că doar cu cât înaintezi în vârstă, cu atât devii mai nemulțumit de tot ce mișcă, inclusiv râul, ramul…!) și că am ajuns să mârâi la orice eroare cât de mică. Mai apoi, am început să înjur, lucru cât se poate de logic, din moment ce eram absolut singur și nu aveam pe cine deranja. Fiindcă, oricât de generos ai fi, oricât de dispus să ierți, oricât de tolerant, totuși când vezi prostie după prostie, gafădupă gafă și nici măcar vreo urmă vagă de implicare, de dăruire, de efort în ultimă instanță, parcă îți vine să invoci întreaga familie a jucătorului respectiv, desigur, începând cu mama domniei sale! M-am mai liniștit după ce am văzut că la fel ca mine au înțeles meciul și Radu Paraschivescu, și Cornel Dinu, și Marcel Răducanu ori Tudorel Stoica. Așa cum se prezintă lucrurile, e groasă rău! Ne paște un turneu final în care dacă o să fim ciuca bătăilor nu va fi decât o confirmare a lehamitei absolute cu care nesimțiții ăștia vin la Națională. Mănâncă rahat cât îi ține nervul despre „tricolor”, despre „onoarea de a asculta imnul” (și despre a rage în timp ce se intonează, zic eu, fiindcă și cântatul cao bovină ține tot de educația elementară!), despre „familia de la Națională”, numai că pe lângă că sunt împiedicați din naștere și îngrășați capentru tăiere (ce caută, băăăă, hipopotamul ăla de Alibec!?, că în afară de rătăcirea aia când se uită caboul la poartă nouă după o minge pe care tot el o luftase de n-o mai vedea, altceva nici n-a mai produs, nici în amicalele astea, și nici în viața lui de loser perfect) par a nu înțelege ce e cu ei acolo, și zău că au dreptate. Dar oare băiatul ăsta cu nume ca în bancurile cu țânțari și elefanți, Edward, o fi înțelegând ceva? Cred că nu, din moment ce tot îi aduce pe ăștia care nici ei nu pricep ce noroc a dat peste ei de sunt abonați la Națională, în timp ce pe la orice club, din orice țară, din orice ligă, ei nu sunt decât marfă de vândut în pagubă. Rebut, adică. Cum, care? Alibec, Stanciu (ptiu! ăsta mai poartă și banderola de copitan – nu, nu-i greșeală, copitan am zis!), Pușcaș. Ba, de la o vreme, m-am convins și că Drăgușin e alt vopsit, care pe lângă fizic, altceva nici că mai are, în afară de o letargie aproape letală.