Aducerea moaștelor Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Moaștele Sf. Ioan cel Nou, negustor trapezuntin, ale cărui viață și lucrare ne duc anume spre capătul în care se făcea bine simțită ființarea Țării Moldovei, au fost aduse la Suceava, după unii, în anul 1402, iar după părerea altora în 1415, din Cetatea Albă, cu mare cinste și Litie.
În ultimul sfert de veac XVII, vremurile au început a se tulbura. Invazia armatelor poloneze în frunte cu regele Ioan Sobieski, în Moldova, împotriva turcilor, din vara anului 1686, s-a sfârșit prin numeroase prădăciuni. „Atunci, la întorsul Craiului – spune Nicolae Costin – s-a sculat Dositeiu Mitropolitul și au închinat moaștele sfântului mucenic Ioan Novi la craiul Sobieski… și s-au dus și Dositeiu Mitropolitul împreună cu sfântul în țara leșească, cu toate odoarele de mult preț a Mitropoliei și a sfântului.” Există însă un izvor care arată că mitropolitul Dosoftei nu a fost părtaș cu nimic la invazia trufașului Sobieski: „Eu n-am luat nici Sfântul, nici lăzile cu odăjduu dun Iași, ci Maiestatea Sa Craiul; el le ține în cetatea Striji și tot el le va trimite când va socoti de bine înapoi”, vorbește sfântul mitropolit Dosoftei în scrisoarea sa către patriarhul Ierusalimului.
Faptul că mitropolitul Dosoftei pleacă din Suceava în exil împreună cu moaștele Sf. Ioan cel Nou este dovedit și de o scrisoare din 18 octombrie 1689, în care mitropolitul mărturisește următoarele gânduri: „Eu smeritul mitropolit al Sucevei fiind depărtat de țara mea cu Sfântul Ioan marele mucenic al lui Hristos și cu toată comoara bisericească a sfintei noastre mitropolii a Sucevei cu o parte a fraților din cler… acum suntem pribegi în cetatea Striului și așteptăm până se liniștește țara și atunci primind voie ne întoarcem cu tot ce e la noi, cu marele mucenic Ioan în… cetatea Sucevei pustiită și devastată de desele încălcări și silnicii și cumplite necazuri”.
Moaștele au stat în Polonia 97 de ani. Acolo a murit și Dosoftei în anul 1693, iar sfintele moaște au fost străjuite permanent de câțiva călugări din Moldova.
Lacrimi de bucurie la reîntoarcerea moaștelor
După nenumărate cereri de readucere a moaștelor la Suceava, în noaptea de 18 iunie 1783, doi arhimandriți, Ioasaf și Meletie, trimiși de episcopul Dositei Herescu la Zolkiew, luând legătura cu împăratul și ajutați de garnizoana imperială, au ridicat odorul cel de mult preț, racla cu sfintele moaște, le-au așezat într-o trăsură și, străjuiți de șapte ostași, au pornit spre Cernăuți. După câteva zile de călătorie, au sosit la frontiera dintre Galiția și Bucovina, anume la podul de peste râul Colacin. Aici a avut loc un moment solemn. De o parte stătea mulțimea credincioșilor Galiției, plângând după pierderea acestui sfânt odor, iar de cealaltă parte stătea mulțimea credincioșilor moldoveni, formată din peste 200 de preoți și mii de credincioși, în haine de sărbătoare, cu icoane, cu flori și cu lumânări aprinse în mâini, plângând de bucurie că li se întoarce acasă Sf. Ioan cel Nou, ocrotitorul lor.
În ziua de 29 iunie 1783, cortegiul intra în Cernăuți, iar moaștele au fost depuse în Biserica „Sf. Treime”, spre închinare tuturor, unde au stat până la 7 septembrie. În ajunul sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, au fost duse în procesiune spre Suceava, cu același alai de sute de preoți și mii de credincioși. Procesiunea a durat trei zile. La Suceava, racla a stat cinci zile în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Ițcani, iar în seara zilei de 13 septembrie, privegherea praznicului Înălțării Sf. Cruci, cinstitele moaște au fost aduse în catedrala vechii mitropolii a Moldovei din Suceava și așezate cu mare cinste la locul de odinioară.
Când a izbucnit Primul Război Mondial, pentru a fi ferite de flăcări, cinstitele moaște au fost duse la Viena și așezate într-o capelă situată pe fosta stradă Lowelstrasse nr. 8, unde au stat până la 25 iulie 1918, când au fost readuse la Suceava și reașezate sub baldachinul de piatră din Biserica „Sf. Gheorghe”.
De la aducerea moaștelor Sf. Ioan cel Nou de la Zolkiew, pe lângă ziua de pomenire de 2 iunie i s-a mai consacrat încă o zi de serbare, 24 iunie, zi în care prăznuim Nașterea Sf. Ioan Botezătorul sau Sânzienele. Este foarte probabil că ziua aceasta i s-a consacrat pentru amintirea zilei când i s-au luat moaștele de la Zolkiew și s-au pornit spre Suceava, nemijlocit, înainte de Sânziene. Această zi este cinstită cu mare solemnitate începând din 1880, când a fost numit ca mitropolit al Bucovinei Silvestru Morariu Andrievici, până în zilele noastre.
(Sursa: Ziarul Lumina)