Adrian Pîrlogeanu: „Tu ești lumina”

Adrian Pîrlogeanu, „un laic creștin, un ortodox…stăpânit de dorința Sfântă de a-și descoperi trăirile lăuntrice prin rugă perseverentă”, așa cum scrie, într-un „Cuvânt duhovnicesc prefațator”, preotul Dumitru Airinei, care slujește la sfântul altar al Bisericii Monument „In Memoriam”, cu hramul Nașterea Maicii Domnului din Suceava, a scos recent de sub tipar un volum de versuri cu mesaj creștin intitulat „Tu ești lumina”.
„Osteneala nobilă de a alcătui acest volum de poezie într-o prelungă spovedanie”
„Osteneala nobilă de a alcătui acest volum de poezie într-o prelungă spovedanie”, așa cum remarcă părintele în prefața cărții, evidențiază trăirea creștină a autorului care înțelege și preaslăvește rolul și rostulrugăciunii, „modul nostru de a sta de vorbă cu Dumnezeu”.
Rugăciunea, spune părintele Dumitru Airinei, este „ieșire din singurătate” („din acea singurătate existențială în care ne aflăm atunci când ne trezim în față cu cosmosul lipsit de viață din jurul nostru”), „ieșire din spaimă” („din acea spaimă de nimic care ne deconcertează și ne aruncă în cea mai dezolantă dintre tristețile fără leac pământesc”), „rugăciunea e smerenie” și totodată „intrarea în comuniune cu un interlocutor spiritual care este veșnic…”.
„Mă rog pios să mai fiu și să mai pot, / Să luminez vreodată între file…”
Versurile lui Adrian Pîrlogeanu, care alcătuiesc poeme cu titluri ca „Ajută, Doamne!”, „Tatăl nostru”, „Christos e-al tuturor”, „Vino Doamne”, „Veniți de luați lumină” slăvesc numele Domnului și aduc liniște sufletească autorului și cititorului deopotrivă.
Sugestive sunt versurile din poemul „Epitaf”, cu care se încheie volumul (poem reprodus și pe coperta a IV-a a cărții):
„Mă rog pios să mai fiu și să mai pot, / Să luminez vreodată între file, / Printre talazurile vieții-n care-not, / Să-mi fie iar cuvintele utile…/ Cu credința mea, mântuiesc aici, cu tot…
Părintele Airinei scrie în finalul cuvântului său prefațator că „gândul nobil și toată osteneala” din cartea lui Adrian Pîrlogeanu „nu vor rămâne un simplu vis” și împreună cu alte asemenea scrieri „inspirate de iubirea de oameni” vor fi „ca o trâmbiță ce va deștepta și va smulge din taină frumusețea care dormitează în orice suflet”.