Adrian Năstase și „Mătușa Tamara”(III)

Motto:
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual și se poate progresa material, valorile mișcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Țuțea, 1990)
Voi continua să invoc, spus la figurativ, o altă „mătușa Tamara” a dlui Adrian Năstase. Este vorba de modul în care Guvernul Năstase a încredințat către firma Bechtel construcția autostrăzii Transilvania în 2004; valoarea inițială era de circa 1 miliard USD, însă evaluările recente arată că se va ajunge la 6 -7 miliarde USD. Este necesar să spun explicit că nu atribui nici o vină firmei Bechtel cu privire la contractul invocat; dimpotrivă, ea merită chiar felicitări pentru maniera în care și-a susținut interesele corporatiste în negocierile cu România.
Cu privire la proiectul invocat voi spune că este vorba de o autostradă de 415 km (Brașov-Cluj-Borș) ce include 55 km poduri, pasarele, pasaje etc.; proiectul trebuia finalizat în 2013, însă Bogdan Sgarcitu, purtător de cuvânt al firmei, a admis că există întârzieri serioase față de grafic; dacă se va finaliza acest proiect, cred eu, prin 2016/2017 încă va fi bine. În negocierile purtate încă de prin 2003, CNADNR urmează să plătească către Bechtel costuri cel puțin duble față de costurile la Autostrada Soarelui (130 Euro mc beton, față de 65 Euro; 896 Euro/ tonă armătura, față de 450 Euro; conform Anexei 10, secretizată, zeci de lucrări și/sau materiale au prețuri ilogice etc.).
Dacă dl. Năstase ar fi suportat costurile implicate de decizia sa cu privire la încredințarea directă către Bechtel (de pildă, din milionul obținut ca moștenire de dna Năstase!) nu ar fi existat supărare. Însă deoarece lucrarea va fi plătită din fonduri publice survin o serie de întrebări: De ce s-a făcut încredințarea directă către Bechtel? Cum s-a negociat contractul între cele două părți? Ce au făcut sutele de experți din ministerul condus de Miron Mitrea?
Este de menționat, mai întâi, că partea română a acceptat textul de contract în varianta ad literam propusă de Bechtel! Versiunea în limba română a contractului este tradusă, deliberat sau nu, cu zeci de greșeli; de pildă, sintagma „părțile contractante convin” s-a tradus prin sintagma „beneficiarul se obligă”. Au rezultat în final zeci/sute de obligații pentru statul român (obligații care trebuie azi respectate de România!) și aproape nici o obligație pentru Bechtel. Aceste „amănunte” au fost posibile deși România a plătit mai multe milioane Euro pentru consultanță tehnică și/sau juridică unor firme particulare. Atât la momentul 2004 cât și astăzi, statele membre UE au acuzat direct România cu privire la atribuirea directă a contractului către Bechtel.
Ce explicații fundamentate logic pot oferi astăzi Adrian Năstase și Miron Mitrea cu privire la contractul cu firma Bechtel? Au dat dovadă de incompetență și/sau de calcul deliberat?
După opinia mea, scenariul amintit cu privire la privatizarea SNP Petrom se repetă în bună măsură în cazul Bechtel! Absolut similar diverselor clauze/condiții din contractul cu SNP Petrom, și în cazul de față s-au prevăzut zeci de clauze asiguratorii pentru partenerul extern! Și în cazul SNP Petrom și în cazul Bechtel diverse părți din contract au fost secretizate! Desigur, dl. Năstase a respectat legislația existentă la momentul adoptării celor două decizii; dar unde a fost logica și/sau bunul simț ale domniei sale? Este, cred eu, imposibil, pragmatic evaluând, o renegociere a contractului și/sau o rediscutare a termenilor financiari. Oricum ar fi, pe măsură ce timpul se scurge, statul român va trebui să plătească fie pentru lucrările executate de către Bechtel, fie pentru întârzierile în derularea proiectului; Bechtel înghite bani și produce praf (România Liberă). Este de prezumat că atunci când vreun sucevean va ajunge să circule pe autostrada Transilvania (de pildă, în deplasarea sa către Viena, sediul OMV!) el va plăti litrul de benzină cu 2-2,5 Euro! Ce ne poate spune dl. Năstase despre această asociere?
Sunt convins că, sub raport juridic, Năstase și Mitrea au avut grijă să emită în prealabil HG-uri și Ordonanțe necesare pentru ca totul să fie OK. Din punct de vedere moral, dl. Năstase nu se poate însă, cred eu, disocia de răspunderea ce îi revine. Aceasta îndeosebi dacă ar mai avea cea mai mică urmă de conștiință!