Adrian Năstase, primul premier postdecembrist condamnat la închisoare



Adrian Năstase a fost condamnat, miercuri, la doi ani de închisoare în procesul „Trofeul Calității”, devenind primul premier post-decembrist condamnat la închisoare cu executare.
Procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) l-au trimis în judecată, în 20 ianuarie 2009, pe Adrian Năstase, în dosarul „Trofeul calității în construcții”, fiind acuzat de folosirea influenței sau autorității funcției de președinte al unui partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase.
În dosar a fost inculpată și Irina Paul Jianu, fost inspector general de stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, ea fiind acuzată de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, spălare de bani în formă continuată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma participației improprii și în formă continuată, fals intelectual la Legea contabilității, comise sub forma participației improprii și în formă continuată, folosirea creditului societății într-un scop contrar intereselor societății sub forma participației improprii și în formă continuată.
Totodată, DNA a inculpat-o și pe Diana Gasparovici, fost inspector general de stat adjunct în cadrul ISC, pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată.
Mihail Cristian Vasile, director general al SC Eurografica SRL, este acuzat de complicitate abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată și calificată; spălare de bani în formă continuată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, iar șoții Marian Ioana și Bogdan Popovici pentru spălare de bani în formă continuată, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată și calificată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
Instanța supremă a stabilit un prim termen în acest proces pentru 25 februarie 2009, dar cercetarea judecătorească a debutat în 3 noiembrie 2010 când cei trei judecători din complet, Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, au constatat regularitatea actului de sesizare a instanței, potrivit normelor de procedură penală.
În 30 noiembrie 2010, judecătorii au încuviințat introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a societăților Eurografica, Media On, Axa Management, Urban Consult, Mediaglobe Invest, A Rond, Forum Invest, Fundația Invest România și Contur Media.
La termenul din 14 ianuarie 2011, toți inculpații din acest dosar au declarat în fața instanței supreme că nu sunt de acord ca judecata să fie făcută pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, după ce judecătorii au întrebat dacă doresc să se folosească de articolul 320 indice 1din Codul de procedură penală, care prevede reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă dacă inculpatul recunoaște integral acuzațiile și este de acord să fie judecat în acord cu probatoriul anchetatorilor (Legea Micii reforme).
La același termen, Adrian Năstase a dat o declarație în fața judecătorilor în care a combătut fiecare acuzație a DNA, arătând în linii mari că afirmațiile procurorilor, potrivit cărora doar el și soția sa s-ar fi ocupat de unele proceduri pentru campania electorală din 2004, sunt nereale, deoarece în acea campanie au fost implicate sute de mii de persoane.
Cercetarea judecătorească propriu-zisă a durat un an, în perioada 14 ianuarie 2011 – 9 ianuarie 2012, perioadă în care cei trei magistrați au audiat în instanță 767 de martori, din cei 967 indicați de procurori în actele dosarului și în rechizitoriu. Cinci matori, a constatat instanța, erau trecuți de două ori.
Martorii au fost împărțiți pe sectoare de activitate, fiind audiați astfel 329 de inspectori din cadrul Inspectoratelor Teritoriale și Județene în Construcții din 479 propuși de DNA; 213 participanți la manifestările Trofeul Calității în Construcții din 237 propuși; 57 de inspectori de stat, membri ai consiliului de conducere și angajați ai Inspectoratului de Stat în Construcții din 66 propuși; 12 membri ai Partidului Social Democrat (PSD) din 12 propuși; 15 angajați ai firmelor implicate în organizarea Trofeului Calității, evaluatori, consilieri la Administrația Financiară care au controlat aceste firme din 16 propuși; 23 de angajați ai societății Vertcon Bacău din 27 propuși, precum și 118 angajați ai Erografica din 130 indicați de DNA.
În continuare, pe parcursul discutării probelor apărării inculpaților din dosar, avocații lui Năstase au cerut audierea a 92 de martori, din care instanța a selectat și admis interogarea a cinci persoane, respectiv: Bogdan Liviu Ciucă, Octav Cozmâncă, Valeriu Zgonea, AureliaVasile și Dan Nica.
Octav Cozmâncă a declarat instanței supreme că fostul președinte al PSD Adrian Năstase nu s-a interesat de finanțarea campaniei sale electorale din 2004, iar cei care doreau să sponsorizeze discutau cu directorul de campanie, Aura Vasile.
Ulterior, în 9 ianuarie 2012, instanța de fond, completul de trei judecători, a respins cererea lui Năstase privind vizionarea în ședință publică a suporților electronici atașați la dosar, care conțin imagini de la simpozioanele Trofeul Calității, organizate în anul 2004, pe motiv că fostul premier nu a contestat înregistrările, pe care de altfel le-a copiat, cu încuviințarea instanței, încă din anul 2009.
În 30 ianuarie, doi din cei trei judecători – Ionuț Matei și Ioana Bogdan – au decis condamnarea la doi ani de închisoare pentru șantaj a fostului premier și interzicerea pentru o perioadă de doi ani a exercitării mai multor drepturi, iar cel de-al treilea magistrat, Cristina Rotaru, a dispus achitarea acestuia pe motiv că fapta nu există.
„Activitatea infracțională din dosarul «Trofeul calității» reprezintă un caz de corupție la cel mai înalt nivel, protagonist fiind unul dintre cei mai importanți exponenți ai clasei politice românești”, și-au motivat decizia de condamnare cei doi judecători ai instanței supreme.
Înalta Curte arăta că activitatea infracțională ce a făcut obiectul cauzei „reprezintă fără îndoială un caz de corupție la cel mai înalt nivel, prin implicarea unui personaj care nu era un simplu președinte de partid, ci unul dintre cei mai importanți exponenți ai clasei politice românești, președinte al celui mai mare partid politic la nivelul anului 2004, prim-ministru în funcție și candidat cotat cu șanse reale (dacă nu chiar cu cele mai mari) la cea mai înaltă demnitate a statului român”, potrivit motivării deciziei.
Pe de altă parte, judecătorii Ionuț Matei și Ioana Bogdan notau că în cauză nu este vorba despre o simplă finanțare ilegală a unei campanii electorale, care – pare a fi de notorietate – este un fenomen obișnuit în România, ci despre punerea la dispoziția lui Adrian Năstase a unor fonduri ilicite considerabile – de patru ori mai mari decât cele declarate oficial pentru întreaga campanie electorală a acestui candidat.
Obținerea acestor fonduri nu ar fi fost posibilă fără implicarea nemijocită în activitatea infracțională a unei instituții publice, conduse de Paula Irina Jianu, „personaj aflat în sfera de influență” a lui Adrian Năstase și a familiei acestuia.
„Mai mult, această implicare a Inspectoratului de Stat în Construcții a echivalat cu un prejudiciu important adus acestei instituții, în principal prin neîncasarea taxelor de participare care trebuiau să constituie venituri la bugetul său, dar și prin cheltuirea ilegală a unor sume de bani pentru defășurarea Trofeului Calității. În același timp, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, în realitate, prin schema pusă la punct de către inculpați, campania electorală a inculpatului Năstase a ajuns să fie finanțată de mii de persoane fizice și juridice, participanți la Trofeul Calității, dar fără știrea și consimțământul acestora, fiind evident că la momentul la care au luat decizia (patrimonială) de a participa la această manifestare nu au avut reprezentarea că, în realitate, ceea ce se va finanța prin taxele plătite de ei nu va fi o manifestare animată de scopuri generoase (promovarea și evidențierea calității în domeniul construcțiilor), ci campania electorală a unuia dintre candidații la Președinția României”, se mai arată în motivare.
În opinia separată, judecătoarea Cristina Rotaru – cea care a decis achitarea lui Năstase – arăta că la dosar nu există probe care să ateste că fostul premier i-a determinat pe ceilalți inculpați din caz să-i procure fonduri pentru campania electorală.
De asemenea, a motivat judecătoarea Rotaru, la dosar nu există probe care să ateste că fostul premier a știut despre activitatea infracțională a acestora și că exista un interes din partea celorlalți inculpați din caz de a finanța campania electorală a fostului premier PSD întrucât ar fi avut de profitat dacă acesta ar fi câștigat alegerile prezidențiale.
Înalta curte a stabilit că, în urma calculelor, în raport de actele dosarului, termenul de prescripție a faptei lui Adrian Năstase este de opt ani, șase luni și 20 de zile.
Apărarea a contestat decizia majoritară de condamnare a inculpaților din acest dosar, în vreme ce acuzarea a făcut recurs pentru a cere o pedeapsă mai mare pentru fostul premier Adrian Năstase.
Recursul a fost judecat de un complet de cinci judecători, prezidat de însăși președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu.
În 23 aprilie, completul de cinci judecători a amânat, pentru luna mai, discutarea recursurilor, după ce Adrian Năstase, avocatul acestuia, Ion Cazacu, și Irina Paula Jianu au cerut amânarea judecării dosarului, din cauza imposibilității de prezentare.
Ulterior, avocații inculpaților au invocat numeroase cereri și excepții, doar avocatul lui Adrian Năstase, Liviu Popescu, invocând 20 de astfel de sesizări ce vizau în mare poziționarea procurorului, în raport de cea a avocaților în sala de ședință, sau modul de constituire a completului de judecată, cu precizarea că pentru judecarea acestui caz era necesară constituirea unui complet de nouă judecători.
Toate cerererile avocatului Popescu au fost respinse, la termenul din 16 mai, precum și o cerere de recuzare a procurorului de ședință al DNA, Elena Matieșescu, pe care avocații doreau să o înlăture pe motiv că ar fi pus concluzii de condamnare a lui Năstase și în fața completului de trei judecători, în acest dosar.
Ulterior, până la termenul din 23 mai, noul șef al ISC, Constantin Adrian Balaban-Grăjdan (pus în funcție după ce USL a preluat puterea în 7 mai-n.r.) , a transmis la completul de cinci judecători o adresă prin care anunța că ISC nu se mai constituie parte civilă în procesul „Trofeul calității”, ceea ce înseamnă că instituția își retrage pretențiile financiare, întrucât nu a suferit niciun prejudiciu.
La termenul din 23 mai, instanța a fost nevoită să amâne judecarea procesului pentru lămurirea situației generate de adresa ISC. În aceeași zi procurorii anticorupție au descins la sediul ISC pentru ridicarea de documente, iar ulterior au început urmărirea penală față de Grăjdan pentru favorizarea infractorului.
Grăjdan a fost destituit după ce DNA l-a pus sub acuzare.
Potrivit DNA, în 22 mai, Constantin-Adrian Balaban Grăjdan, cu încălcarea dispozițiilor legale și a procedurilor interne privind circuitul documentelor și fără a avea avizul vreunei direcții din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC), a întocmit, a semnat și a transmis la Înalta Curte de Casație și Justiție o adresă potrivit căreia renunță, în numele instituției, la pretențiile civile în dosarul „Trofeul calității”.
ISC se constituise parte civilă în dosarul „Trofeul calității” încă din faza de urmărire penală.
În 30 ianuarie, prin decizia judecătorilor ICCJ, s-a dispus ca instituția să primească despăgubiri civile de aproape 6,5 milioane lei, iar cu o săptămână înainte de adresa trimisă de Grăjdan, aceasta își majorase pretențiile la 7,5 milioane lei.
La ședința de judecare a recursului, procurorul de ședință a dezvăluit că Năstase a avut cu Adrian Grăjdan o convorbire telefonică chiar în dimineața în care ISC depunea la Înalta Curte cererea de retragere a despăgubirilor în procesul „Trofesul calității”.
Adrian Năstase a declarat, în fața celor cinci judecători ai ICCJ, că nu a discutat la ora 5.00 dimineața (5.50-n.r.) cu fostul șef al ISC, Adrian Grăjdan, adăgând că a vorbit cu acesta „diverse chestiuni de ordin general”. „N-am vorbit la ora 5.00 dimineața cu domnul Grăjdan. Am vorbit cu el diverse chestiuni de ordin general”, a spus Năstase în fața magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție, după ce a fost rugat să răspundă concret la întrebarea dacă a vorbit sau nu cu Grăjdan la acea oră.
Năstase a mai declarat în fața instanței că îl cunoaște pe Grăjdan de aproximativ doi ani, acesta având un rol activ în PSD. Năstase a menționat că Grăjdan este membru PSD și că fiecare zi de joi a săptămânii, în calitatea sa de președinte al departamentelor partidului, l-a întâlnit pe Grăjdan, alături de alți aproximativ o sută de oameni, la Consiliul Național al PSD.
Întrebat ce fel de discuții a avut cu Grăjdan în perioada derulării procesului „Trofeul calității”, Năstase a spus că a avut discuții pur politice, pe tema partidului, infirmând eventuale discuții pe baza dosarului în care este judecat.
Aceeași întrebare îi fusese adresată anterior de procurorul Direcției Naționale Anticorupție (DNA). După scurte deliberări, însă, instanța a respins întrebarea procurorului, astfel că Năstase nu a mai răspuns.
Procurorul DNA menționase că pune această întrebare în contextul stabilirii cu claritate a poziției Inspectoratului de Stat în Construcții în dosarul Trofeul Calității. Astfel, procurorul a lăsat să se înțeleagă că ar exista o interceptare telefonică a unei discuții dintre Adrian Năstase și Adrian Balaban-Grăjdan, purtată în dimineața zilei în care Grăjdan a trimis la instanța supremă adresa prin care arăta că ISC nu se mai constituie parte civilă în dosarul „Trofeul calității”.
Ulterior, DNA a depus la dosar un listing detaliat al convorbirilor din care reieșea că a existat un apel în dimineața acelei zile inițiat de Grăjdan către Năstase, care a durat puțin peste 40 de secunde.
În 6 iunie, completul de cinci judecători a respins toate cererile probatorii legate de martorii solicitați pentru a fi audiați de către apărătorii lui Adrian Năstase, pe motiv că citarea și audierea lui Adrian Balaban-Grăjdan și a lui Alin Teodorescu nu sunt pertinente și utile cauzei.
„În ceea ce privește aspectele legate de constituirea sau neconstituirea Inspectoratului de Stat în Construcții ca parte civilă sau legate de existența sau inexistența unui prejudiciu al ISC, instanța constată că sunt suficiente probe la dosarul cauzei”, declara atunci președintele completului de cinci judecători.
Avocații lui Năstase au cerut reaudierea a aproximativ 30 de martori, au invocat argumente hilare, de la mărimea geamurilor sălii de ședință până la locul procurorului în sala de judecată, dând impresia că se dorea tergiversarea procesului până la momentul prescrierii faptelor.
În 14 iunie, completul de cinci judecători a ascultat pledoariile acuzării și ale apărării, stabilind ca miercuri, 20 iunie, să dea verdictul final.
DNA a cerut celor cinci magistrați majorarea pedepsei stabilite în cazul lui Năstase, apreciind că doar așa s-ar putea atinge scopul educativ al pedepsei.
În pledoariile lor, apărătorii lui Năstase au sancționat în termeni duri comportamentul „nefiresc” al președintelui completului de trei judecători al ICCJ, judecătorul Ionuț Matei.
Avocații au arătat că acesta „a aplicat corecții corporale” unora dintre inculpații din dosar, dând exemplu faptul că Irina Paula Jianu a fost ținută în picioare pe parcursul audierilor, pe motiv că nu i-ar fi convenit că inculpata zâmbea în sala de judecată. Avocații au arătat că atitudinea ostilă a magistratului ar conduce lesne la ideea că acesta a avut o convingere deja formată înainte de a se pronunța în acest dosar.
Totodată, avocații apărării lui Năstase au arătat că nu trebuie scăpată nicidecum din vedere situația judecătoarei Ioana Bogdan, o altă membră a completului de judecată, care a decis condamnarea lui Năstase.
Despre Ioana Bogdan, apărarea lui Năstase a susținut că aceasta nu ar avea calitatea deplină de judecător și nu ar beneficia de inamovibilitatea acordată unui magistrat, pe motiv că pe numele ei nu ar exista un decret de numire în funcția de judecător semnat de către președintele României, așa cum prevede Constituția României.
Deși, Consiliul Superior al Magistraturii a explicat că Bogdan a fost numită judecător în baza Legii 92/1992, anterior revizuirii Constituției și apariției legilor magistraților din 2004, prin care s-a statuat numirea prin decret prezidențial, avocații continuă invocarea absenței inamovibilității, cât să se pună în discuție legalitatea unor hotărâri judecătorești din 2000 până în prezent.
În ultimul său cuvânt înaintea deciziei de condamnare, fostul premier Năstase a susținut că s-a dorit inculparea sa în cât mai multe cazuri, astfel că procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au recurs la fabricarea unor dosare hibrid, acesta fiind și cazul „Trofeului Calității”.
Catalin Lupasteanu, catalin.lupasteanu@mediafax.ro