Sportul este oglinda societății dintr-o anumită țară. Iar dintre toate disciplinele, fotbalul iese în evidență ca păduchele în frunte.
Se înțelege că fotbalul românesc nu putea fi altfel decât România. Acaparat de corupție, de mitocănie, de prostie și de fudulie.
În țesătura tuturor acestor trăsături, poate nu trebuie să ne surprindă ascensiunea marii tumori a sportului românesc care este Adrian Mutu. În loc să dispară în uitare, acest sportiv nefast de etnie romă a devenit antrenor al unei echipe de prima ligă, ASA Târgu Mureș. Sună dezolant pentru urechile mele. Sincer, aveam o părere mai bună despre ardeleni, care credeam că judecă mai adânc.
Ce gafă imensă! Fiindcă, dacă cineva dorea cu adevărat binele sportului de performanță din țară, trebuia să procedeze taman pe dos: să ceară eradicarea totală a lui Mutu din viața sportivă! Cu lacunele sale din educație, cu drogurile lui, cu curvăsăria lui, cu bătăile lui de prin crâșme și cluburi, cu lipsa lui totală de cultură, acest țigan needucat trebuia să dispară pentru totdeauna în uitare!
Trebuia să dispară demult, dar putea fi momentul chiar și acum, când din punct de vedere sportiv nu mai valorează nici cât o erecție la un taur mort. Mutu trebuia lăsat să treacă în neființă.
Dar nu a fost lăsat. Niște deștepți – de felul acelora care cândva îl dezmierdaseră „Briliantul” – l-au conectat la aparate, pentru a-l menține artificial în viață.
Pentru faptele sale – multe și grave, intolerabile la un sportiv -, Mutulică nu a plătit niciodată prețul corect. Mereu i-au luat apărarea niște persoane incapabile să privească efectele acestui oligofren asupra puștimii, care și-l alegea ca model. Cândva, când a fost prins drogat, s-au strâns semnături pentru a fi grațiat.
Dacă ar fi fost pedepsit drastic la momentul respectiv, Mutu ar fi putut deveni ceea ce merita: cea mai eficientă sperietoare pentru toți sportivii români în curs de derbedizare.
