Adormirea Maicii Domnului amintește de momentul plecării Sfintei Fecioare Maria din lumea aceasta

După Răstignirea și Învierea Fiului său, Sfânta Maria a trăit sub ocrotirea Apostolului Ioan la Ierusalim și Efes. Biblia nu mai spune nimic despre Maica Domnului din momentul coborârii Duhului Sfânt, dar există tradiția că a murit la Ierusalim și a fost înmormântată lângă grădina Ghetsimani.
Apostolul Toma n-a fost prezent la înmormântare și a venit după trei zile.
A vrut să mai vadă o dată trupul Fecioarei Maria și a deschis mormântul. A găsit, în schimb, mormântul gol.
Pe această tradiție se bazează credința creștină că după moarte, Maica Domnului a fost ridicată cu trupul la cer, fiind primul om înviat după învierea lui Iisus Hristos.
La Ierusalim se păstreză și astăzi biserica Maicii Domnului care adăpostește mormântul gol.
În cultul creștin, Sfânta Maria este cea mai cinstită după persoanele Sfintei Treimi, întrucât este femeia care l-a purtat în pântece și l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca om.
Sărbătoarea de la 15 august se numește popular „Sfânta Mărie Mare” pentru a puncta ierarhia sărbătorilor închinate Maicii Domnului.
Sărbătoarea care marchează sfârșitul pământesc este mai mare decât cea a începutului – Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie, numită popular „Sfânta Mărie Mică”.
De altfel toți sfinții au zi de sărbătoare în calendar ziua în care au murit.
Sfânta Fecioară Maria are mai multe sărbători în cursul unui an, dar cea mai importantă este cea a sfârșitului său pământesc, care înseamnă din punct de vedere creștin intrarea în veșnicia lui Dumnezeu.