Adolf Eichmann: încă un criminal cu credință în Dumnezeu

Îmi vine să râd când este suită în slăvi stategia vreunui antrenor ca Mourinho, la nu știu care meci de fotbal. Îmi vine să râd și când e ridicată în slăvi strategia lui Putin de a sta încă un mandat cu unealta înfiptă adânc în putere.
Alea-s strategii, frate ? Vreți strategie adevărată ? Strategie adevărată a fost la răpirea lui Adolf Eichmann, unul dintre regizorului Holocaustului, om care ar fi trebuit să aibă conștiința grea, fiindcă de ea atârnau câteva milioane de spânzurați și de gazați în lagărele naziste de concentrare.
Eichmann s-a refugiat în Argentina – paradis recunosut al criminalilor – unde s-a pierdut în masa proletariatului, ca simplu uvrier ba ici, ba colo, ultima oară la uzinele „Mercedes Benz”. Fiindcă statul argentinian îl ocrotea la sân și nu concepea să-l extrădeze, în mai 1960, Eichamnn a fost luat pe sus de acasă de către agenți ai Mossad-ului, apoi drogat ca să pară beat și să poată fi trecut de controalele polițienești de rutină. După asta, a fost vârât într-un avion, cu destinația Israel. La toată acțiunea, spre mândria noastră, a participat și un medic născut în România, anestezistul Iona Elian.
Eichmann și-a primit porția de ștreang la 31 mai 1962, ideea pedepsirii sale fiind aceea că nici un criminal nu trebuie să se ușchească din fața judecății și a pedeapsei pe care o merită. De fapt, în Israel, domnul milionar în vieți secerate a fost rejudecat, fiindcă el deja fusese judecat și condamnat la moarte în contumacie, de tribunalul de la Nűrnberg.
Mai trebuie adaugat că, în noaptea de dinainte de execuție, Eichmann a refuzat ultima masă, probabil ca să nu facă vreo poznă urât mirositoare în pantaloni, cum li se întâmplă spânzuraților, din cauza destinderii sfincterelor. În schimb, a ras o sticlă de vin roșu „Carmel”, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Mor, crezând în Dumnezeu !”
Iaca, Mărioară, un alt mare credincios ! Iaca, Mărioară, încă un milionar în crime, care nu se consideră cu nimic vinovat !