Adolescenții și formarea caracterului

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care noi, ca părinți, îl putem transmite copiilor este să facă cele mai bune alegeri în viață. Dar a alege cu înțelepciune presupune uneori amânarea gratificației. Deci, cum ar putea fi învățați să aleagă „ce trebuie”, în momentul în care se confruntă cu situații ce le oferă o satisfacție imediată? Mark Gregston, fondator și director al unei școli terapeutice pentru adolescenți cu probleme, autor a numeroase cărți, oferă câteva sugestii pentru părinți, în articolul „Teaching Teens Character”.
Mulți părinți cad în capcana de a considera că trăsăturile de caracter se vor învăța de la sine ori că altcineva îi va învăța cum să se poarte pe copiii lor: școala, mediul prietenilor ori Biserica. Îi duc duminica la biserică, le selectează prietenii, le caută cea mai bună învățătoare – s-ar putea spune că fac „tot ceea ce trebuie” – și totuși, descoperă că au niște copii fără caracter, mai ales atunci când aceștia cresc mai mari și devin cât de cât independenți.
Ce s-a întâmplat oare? În primul rând, ar fi nevoie ca acești părinți să se cerceteze mai mult pe sine și propriul comportament decât pe cel al adolescentului. Cele mai multe trăsături de caracter se învață prin exercițiu. Integritatea, onoarea, înțelepciunea, demnitatea, cinstea nu se învață din întâmplare și nici din cărți. Ele sunt mai degrabă rezultatul a ceea ce se vede la părinți zilnic.
Copiii noștri observă dacă ne ținem promisiunile față de ei sau față de alții. Ei ne observă atunci când suntem cu garda lăsată, în public sau acasă. Ei ne văd când arătăm milă ori resentimente față de cei ce ne rănesc. Ei ne aud ce spunem despre ceilalți și cum ne rezolvăm conflictele. Ei știu cât de cinstiți suntem. Și văd cum ne purtăm atunci când suntem doborâți de întâmplările vieții.
Identificați un set de credințe și valori clare pentru familia dumneavoastră
Primul pas este să avem o imagine clară în minte cu privire la propriile credințe și valori, cu privire la familie și să le împărtășim și copiilor. Ele pot fi scrise și puse la vedere, astfel ca toată lumea să le vadă; trăsături de caracter, cum ar fi cinstea, integritatea, preocuparea față de aproapele, dependența de Dumnezeu ori respectul. Alcătuiți o asemenea listă, care să nu cuprindă mai mult de 10 trăsături, apoi puneți-o la vedere, așa încât să poată fi văzută cât de des de toți ai casei, pentru a le reaminti copiilor ce e important să dezvolte cu privire la caracterul lor.
Hotărâți împreună care ar fi comportamentul potrivit
Atunci când apar în viața voastră situații în care se poate discuta pe marginea acelor valori, chemați copiii și hotărâți împreună care ar fi comportamentul potrivit pentru a respecta acea listă după care se ghidează familia voastră. Fiind deschiși în ceea ce privește împărtășirea felului în care luăm propriile decizii, aceasta îi va ajuta pe copii să facă alegeri similare în viitor. Spre exemplu, descoperiți că ați primit rest prea mult de la vânzător la magazin abia când ați ajuns acasă. Întrebați copiii ce să faceți, având în vedere cât de importante sunt cinstea și integritatea în familia voastră. Probabil că ei vor fi de acord cu returnarea banilor. Dacă nu, înseamnă că mai aveți de lucru la aceste aspecte. Într-adevăr, va fi destul de costisitor să vă întoarceți să dați banii înapoi, dar lecția pe care le-o veți da astfel copiilor este neprețuită.
Cereți iertare atunci când greșiți
Veți fi surprinși (sau poate nu) să aflați că cei mai mulți părinți nu-și cer niciodată iertare de la copii. Și totuși, așteaptă ca ei să știe să-și ceară iertare atunci când greșesc. A-i învăța să-și ceară iertare este unul dintre cele mai importante lucuri pe care le puteți transmite copiilor. Când veți greși – și o veți face, cu siguranță – copiii vor ști că ați făcut-o. Deci, atunci când nu vă cereți iertare și nu vă asumați responsabilitatea pentru acțiunile și deciziile greșite pe care le-ați făcut în fața copiilor, le transmiteți că nu credeți și nu trăiți după propriile standarde. Este și asta o lecție, să nu desconsiderați puterea exemplului în comportamente indezirabile. Poate că acestea au o putere și mai mare, pentru că le „zgârie” încrederea în necesitatea respectării acelei liste de valori.
Ajutați-i să facă alegeri
În fierbințeala momentului, atunci când tentația e mai mare, este greu să faci ce e bine. În Sfânta Scriptură aflăm că „Daniel și-a pus în gând să nu se spurce” (Daniel 1, 8) mai înainte de a fi pus la încercare. Discordanța dintre ceea ce sunt învățați copiii să facă, acasă, la școală ori la biserică, și ceea ce fac în realitate este dată în mare parte și de faptul că ei nu au posibilitatea să practice deciziile pe care trebuie să le aplice în anumite situații. Așa încât, încurajați-vă copiii să „practice” aplicarea unor decizii încă mai înainte de a ajunge în astfel de situații. Puteți face asta făcând jocuri de rol acasă. Spre exemplu, jucați momentul în care li s-ar oferi o țigară, momentul în care ar fi chemați să chiulească de la școală ori alte situații. Ce vor zice? Ce vor face? Cum vor păstra prietenia cu colegii, fără a face aceste lucruri? Când un adolescent este încolțit de colegi fără să se fi gândit la un răspuns mai înainte, este mai predispus să ia decizii greșite. Abordați posibile scenarii cu adolescenții și puneți-i să-și imagineze și să propună atitudini conforme cu lista de valori pentru a răspunde diverselor tentații.
Amintiți-vă că eșecul nu e definitiv
Dacă eșecurile ar fi fost definitive, nimeni nu ar mai fi învățat să meargă ori să conducă o mașină. Vrem ca întotdeauna copiii noștri să facă alegerile corecte, dar ei n-o fac. Avem nevoie să-i învățăm pe copii că atunci când cad pot cere iertare și o pot lua de la capăt, încercând să facă alegeri corecte. Nimeni nu e perfect și nici nu va fi vreodată.
Unii tineri, cu perspectiva lor limitată asupra vieții, pot fi convinși că viața lor e ruinată. Se pot gândi chiar la sinucidere. Alegerile greșite pot lăsa urme, dar nu vor fi definitorii pentru toată viața decât dacă alegem noi să fie astfel. Învățați-vă copiii că fiecare clipă poate fi un nou început. Învățați-i să-și depună eșecurile, păcatele, greșelile la picioarele lui Dumnezeu, să le spovedească, pentru că Dumnezeu chiar pentru asta S-a întrupat, să ridice păcatul de la noi.
Cristina STURZU – Ziarul LUMINA