În ultimii 20 de ani, am avut destul de puțină literatură destinată fetelor. Condamnăm pe bună dreptate serialele de televiziune latino-americane, dar nu le oferim fetelor modele de romantism de calitate.
Același lucru îl putem spune și despre literatura bulevardieră – foarte populară astăzi printre adolescente –, tradusă în grabă din engleză sau pregătită rapid de autorii autohtoni. Mai mult decât atât, ea denaturează gustul literar, atât de puțin dezvoltat la copiii de azi. Consumând astfel de prostii literare, fetele se aleg cu niște cunoștințe absolut nefolositoare pentru vârsta lor, învață „arta seducției”, însușesc viziuni și obiective care, de obicei, nu duc la bine.
În aceste cărți, romantismul este asociat foarte des cu sexul. Folosindu-se de faptul că adolescentele, ca și acum o sută de ani, visează la dragoste, autorii fac o mișcare subtilă: în locul dragostei platonice, înălțătoare, le orientează pe tinerele cititoare spre altceva, spre ceea ce, cu o sinceritate maximă, se evidențiază în revistele pentru adolescenți, cu titluri de tipul „Oare la 13 ani ești încă virgină?”. În cărți, acest lucru poate fi puțin camuflat, dar sensul rămâne neschimbat.
Cea mai mare parte a literaturii bulevardiere pentru adolescente suscită senzualitatea, induce gândul despre permisivitatea și chiar necesitatea relațiilor intime în adolescență și aduce, în calitate de etalon, chipul eroinei impetuoase, pline de încredere în sine, nerăbdătoare, care nu se jenează să se „încurce” cu băieții (această atitudine se numește „a-și atinge scopul”), care deseori se comportă ca o prostituată desăvârșită, punând mai presus de orice plăcerea proprie, încălcând normele morale „învechite”, pe care le consideră niște prejudecăți prostești, de neînțeles. Cu toate acestea, totul este descris astfel încât să le trezească fetelor compătimirea și admirația față de eroină: e prezentată ca fiind deșteaptă, curajoasă, independentă, norocoasă. La sfârșitul cărții o așteaptă de obicei reușita.
Și adolescentele seduse încep să imite eroinele preferate, fără să se gândească la faptul că nimeresc într-o capcană. Jocul pe un teren străin este periculos. Renunțând la trăsăturile feminine firești – modestia, blândețea, grija, capacitatea de a răbda și de a compătimi –, domnișoarele renunță, fără să bănuiască, la natura lor, trec în altă categorie. Nu, nu în categoria bărbaților – acest lucru oricum este imposibil. Oricât și-ar picta antilopa dungi pe spate, ea nu se va preface în tigru, dar poate să ajungă de râsul lumii în lumea animalelor.
La fel e și cu adolescentele „avansate”. Inițial, ele consideră că au găsit libertatea și independența, că toată lumea stă la picioarele lor, toți sunt gata să le curteze, toți înnebunesc după ele. Dar la scurt timp se vădește că băieții se uită la ele ca la niște lucruri, obiecte de consum. (…)
Iată de ce i-aș sfătui pe părinții care se gândesc serios la viitorul fiicei lor să acorde o atenție deosebită tocmai educației romantice a fetelor. Nu vă fie teamă că aceasta intră în contradicție cu viața, care, desigur, este mai dură decât în romanele Charlottei Brontë. Romantismul călește sufletul într-un mod surprinzător, mai mult chiar, el corespunde naturii feminine. Nu limitați literatura – desigur, modelele ei clasice, de calitate. Povestiți-le fetelor despre rudele și prietenele dumneavoastră, pe care le considerați modele demne de imitat.
Amintiți-vă de istoria noastră și de cea străină – sunt nu puține exemple de bunătate, curățenie, dăruire, caritate feminină.
Puneți mai des fetița în situația în care trebuie să aibă grijă de cineva. Și, desigur, remarcați aceasta ca un mare merit. Recunoașterea meritelor constituie un stimul enorm pentru copil, dar, din păcate, mulți părinți o desconsideră în prezent.
(Tatiana L. Șișova, Probleme și dificultăți în educarea copiilor: îndrumar pentru părinți, traducere din limba rusă de Pr. Nicolae Crețu, Editura Sophia, București, 2012, sursa: Doxologia)