Ziua sportivă a început cu naționala mică, la propriu. La concurență erau Federer și Djokovic. Ăia micii ne dau ceva iluzii, dar sfârșesc prin a fi numărați în picioare. La Open, cei doi continuă cap la cap, dar când se îngroașă gluma și se apropie meciul naționalei mari (tot la propriu!), Federer accelerează și încheie semifinala. Probabil nu-și putea permite să piardă un asemenea spectacol… Prestăm anemic, așa că Lituania ne domină surprinzător, precum Murray pe Nadal, care au preluat ștafeta între timp (Nadal are prima minge de break abia în setul 3, vă vine să credeți?!). Numai că la pauză, sub pretextul ploii, tenismenii se refugiază la vestiare, pentru a savura, desigur, revenirea noastră din repriza a doua. De revenit, am revenit, de la cabine. Pe tabelă, rien de rien. Să sperăm că tabela nu a pregătit publicul pentru peisajul din Liga Campionilor. Care public a fost jignit de domnul comentator Cosmescu, acesta afirmând că a fost necuviincios când a primit cu aplauze golul 3 al lituanienilor! Ba chiar de bună-cuviință au dat dovadă spectatorii, așa se procedează când adversarul e pur și simplu mai bun, îl aplauzi! Oare tot necuviincioși or fi fost și suporterii Realului când l-au aplaudat pe Ronaldinho pe Bernabeu?!
Dragi cititori, revenind la durerea noastră fotbalistică, dacă vă așteptați la sânge în acest articol, trebuie să vă dezamăgesc. Nu mi se potrivește linșajul mediatic de plăcere pe care l-a practicat, spre exemplu, Horia Ivanovici, ajutat și de Grigore Cartianu. Cei doi au fost aidoma unor prădători care savurau cadravul mult așteptat. Dacă Ivanovici abia aștepta să-i plătească vechi polițe lui Pițurcă (pe care să nu uităm că îl numise “mare antrenor” după meciul cu Olanda din preliminarii), Cartianu l-a atacat orbește, ajungând până la a-i reproșa că se îmbracă “în sictir” în trening! Mai avea să-i strige că nu are părul creț…
Pițurcă nu va pleca acum pentru că, în viziunea sa, ceea ce s-a întâmplat la Euro nu a fost un eșec, deci înfrângerea cu Lituania nu se leagă cu un alt eveniment ratat. Dacă însă o zbârcim în Faroe, atunci se leagă, și să te ții. Dacă nu renunță el, îl zboară Mircea Sandu, pe care, cu talentul său nemărginit de a-și atrage antipatii, Pițurcă și l-a făcut (iarăși!) inamic. Din păcate, plecarea sa va fi tardivă și nu va rezolva mare lucru. De calificat, nu ne mai calificăm, iar fotbalul nostru nu se va igieniza, atât timp cât Sandu și Mitică “Supraviețuitorul” vor continua. Cei care se pricep cât de cât la oameni, au citit atitudinea Nașului. Acesta este precum o giruetă, să dă imediat după cum bate vântul, iar acum vrea să valorifice în folosul său atmosfera nefavorabilă lui Pițurcă. A intrat în direct la toate emisiunile la care era clar că selecționerul va fi mitraliat și a avut o prestație sfătoasă, calină chiar. Părea că el este salvarea noastră, doar el ne poate scăpa de Pițurcă! Dar, la ceea ce se întâmplă astăzi în fotbalul românesc, la depunctarea timișorenilor la care federalii, măcar prin nepăsare dacă nu prin ceva mai grav, au contribuit, la cum au ajuns să se porcăiască unii pe alții lepefiștii cu ferefiștii, absolut toți ar trebui să dispară din peisaj.
În privința calificării, nu mă dau sceptic de serviciu, mi-ar plăcea la nebunie să mergem în Africa de Sud, chiar îmi propusesem să însoțesc și eu naționala pe acele meleaguri exotice. Dar, așa cum la preliminariile precedente, încă după tragerea la sorți am fost convins de calificare, având în vedere că ne luptam în trei pentru două locuri pline, iar debilitatea Bulgariei era vizibilă, de data asta suntem patru pe un loc și jumătate, iar adversarii, așa cum am mai discutat, chiar sunt de temut. Dacă și Franța își va schimba antrenorul până la meciul cu noi, s-ar putea să încheiem campania încă din toamna asta. Ba chiar aș împinge scenariul și mai departe. Pentru că fiecare dintre cele patru echipe vor atrage ceva puncte din meciurile directe, la final s-ar putea ca a doua clasată să aibă o zestre destul de modestă și chiar grupa noastră să fie cea în care ocupanta secundă să nu acceadă la baraj. Păi nu-i mai bine să fim noi pe trei și să râdem de cei de deasupra noastră?!
