Adio, Anca Parghel

O veste tulburătoare a întristat ieri lumea muzicală din toată țara. Anca Parghel, bucovineanca născută în Câmpulung Moldovenesc, a pierdut lupta cu viața.
Artista, care suferea de cancer ovarian, a murit ieri dimineață la Spitalul Județean din Timișoara. Ea a fost internată în această unitate medicală, în stare foarte gravă, cu metastază generalizată. În urmă cu aproximativ două săptămâni, Anca Parghel fusese externată din Clinica de Terapie Intensivă a Spitalului Universitar de Urgență „Elias”.
În 1994, Anca Parghel a fost diagnosticată cu cancer la sân, însă a reușit să învingă boala. De această dată însă, boala a învins-o. Artista va fi înmormântată duminică pe Aleea Artiștilor din cimitirul Bellu – București.
O viață în slujba muzicii
Anca Parghel s-a născut în 16 septembrie 1957 la Câmpulung Moldovenesc. A absolvit Liceul de Muzică și Conservatorul de Muzică din Iași. Până în 1989, a predat canto, pian și improvizație la Liceul de Artă din Suceava. Artista a predat și la Conservatorul de Muzică din București, în Belgia, la Bruges și Namur (La Marlagne), în Germania, la Hanovra, Ravensburg, la Conservatorul din Leipzig, München, Oldenburg), în Marea Britanie (la Silsoe și Cleolaine Workshops) și în Republica Moldova, la Chișinău.
A participat la festivaluri de jazz din România, Germania, Austria sau Cehia începând cu 1984, dar și în cluburi de jazz din țară și din Europa. De-a lungul carierei sale, Anca Parghel a cântat alături de mari muzicieni români, dar și reprezentanți ai jazz-ului mondial: Larry Coryell, Rick Condit, Archie Shepp, Jean-Louis Rassinfosse sau Phillipp Catherine. Printre numele celebre din România cu care a cântat Anca Parghel se numără Mircea Tiberian, Johnny Răducanu, Dan Mândrilă, Ion Baciu.
Comparată cu legendara cântăreață peruană Yma Sumac
În ultimul deceniu, Anca Parghel a cântat și alături de cei doi fii ai săi, Ciprian și Tudor, și a realizat ceea ce numai un artist cu talentul ei își poate permite: „escapade în diferite genuri muzicale”. Anca Parghel a interpretat prelucrări jazz neconvenționale din muzica tradițională și religioasă românească (albumul „Carpathian Colors“), blues (Colaborarea cu Weinberger pe albumul „Good Morning, Mister Blues“), Tango argentinian sau soul-pop (albumul „Midnight Prayer“), unde muzica ei amintește de cea a Dianei Ross.
Anca Parghel a fost comparată cu legendara cântăreață peruană Yma Sumac (despre care muzicianul american Billy Hart spunea „că într-o viață anterioară trebuie să fi fost o trompetă“).
„Nu sunt doar un muzician de jazz, ci un muzician”
Într-un interviu acordat unui ziar central, Anca Parghel declara că nu este doar un muzician de jazz, ci un muzician. „Provocările și căutările mă caracterizează. Schimbările de genuri muzicale și improvizațiile sunt provocări, iar eu le-am făcut din totdeauna. Am cântat jazz pur, experimental, blues, latino, gospel și chiar jazz-house. Sunt la maturitatea la care îmi permit să fac ce vreau”, spunea artista. Anca Parghel își dorea să joace în filme.
Ea chiar scria muzică pentru filme, și spunea: „poate va ieși un scenariu de film din ceea ce povestesc. Viața mea e o nebunie și ar merita filmată”.
O plâng foștii colegi de la Suceava
Colegii Ancăi Parghel de la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, unde a lucrat ca profesoară, înainte de Revoluția din 1989, au primit vestea morții artistei ca pe un fulger.
Printre colegi l-am întâlnit și pe profesorul Florin Ungureanu. Cu regret, profesorul ne-a spus că Anca Parghel era un om foarte puternic, foarte tonic.
„A fost un model pentru noi. Era foarte muncitoare, luptătoare și generoasă. Era gata să ne dea un sfat profesionist, să ne ajute, să ne încurajeze atunci când aveam nevoie. A fost un geniu, deși îmi este greu să vorbim la trecut despre fosta noastră colegă și prietenă”, ne-a povestit profesorul Florin Ungureanu.
Toți colegii și prietenii Ancăi Parghel de la Suceava sunt de părere că artista avea foarte mult talent, dar a muncit enorm pentru a ajunge în vârful carierei. Ultimul concert susținut de Anca Parghel la Suceava s-a desfășurat iarna trecută, la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava.
A murit când era în apogeul carierei
„S-a ridicat pe propriile picioare, fără nici un ajutor, decât harul ei, vocea ei minunată. Ea a modelat foarte mulți copii, multe talente, în perioada cât a fost cadru didactic. Din păcate, cum li s-a întâmplat multor artiști, a fost descoperită și apreciată mai întâi în afara țării, și apoi în România. Regret enorm că s-a pierdut într-un moment în care era în apogeul carierei. La 51 de ani avea încă multe lucruri de spus și de făcut. Compunea muzică, avea concerte, și, dintr-odată, totul s-a năruit. Era în puterea creație. Reușea să-i ghideze și să mobilizeze și pe cei din jurul său pe drumul artei, dar s-a dus. Păcat. Este o mare pierdere pentru arta și cultura românească”, este de părere profesorul Florin Ungureanu.